DECIZIE Nr.
892 din 10 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 156 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 577 din 31 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Sabin Bălaşa în Dosarul nr. 14.376/299/2007 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.229D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică,
ridicată de Stelian Cincă în Dosarul nr. 29.914/3/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.411 D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică,
ridicată de Emiliana Bratu în Dosarul nr. 7.819/300/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal răspunde partea Elena Margareta
Dumitriu, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor nr. 1.165D/2008, nr. 1.229D/2008 şi nr. 1.411D/2008, având în vedere
faptul că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992.
Elena Margareta Dumitriu nu se opune conexării
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de
acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a
dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.229D/2008 şi nr. 1.411 D/2008 la
Dosarul nr. 1.165D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Elena Margareta Dumitriu solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate, considerând că aceasta a fost ridicată numai pentru
tergiversarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 14.376/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de
procedură civilă. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Sabin Bălaşa în dosarul cu numărul de
mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze civile.
Prin Incheierea din 7 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 29.914/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Stelian Cincă în dosarul cu numărul de
mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze civile.
Prin Incheierea din 22 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 7.819/300/2006, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură
civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Emiliana Bratu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect
soluţionarea unei cauze civile.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât limitează nejustificat accesul liber la justiţie şi
exercitarea dreptului la apărare al părţilor în proces. De asemenea, consideră
că dispoziţiile criticate sunt discriminatorii.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate
sunt constituţionale, întrucât limitarea numărului de cazuri în care se poate
amâna judecata pentru lipsă de apărare nu este de natură a încălca vreo
dispoziţie constituţională.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr.
337/2004 şi nr. 38/2002.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 156 din Codul de
procedură civilă, având următorul conţinut:
„Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă
de apărare, temeinic motivată.
Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest
motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de
concluzii scrise."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale
art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale
art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la
apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege
criticate prin numeroase decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 298/2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, statuând că dispoziţiile art. 156 din
Codul de procedură civilă nu constituie o restrângere a dreptului la apărare,
ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor
procesuale prin cereri de
amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării
înfăptuirii justiţiei.
De asemenea, facultatea instituită pentru judecător de
a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna
pronunţarea, la cererea părţii, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a
acorda un singur termen în acest scop implică responsabilitatea acestuia în
înfăptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de
judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile
necesare.
Cu privire la invocarea prevederilor art. 21 din
Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie, Curtea a constatat că şi
această susţinere este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile procesuale criticate
prevăd condiţiile în care se poate amâna judecarea cauzei pentru lipsă de
apărare, iar aceasta nu echivalează cu o restrângere a accesului la justiţie,
partea interesată având dreptul de a se adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi
considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
referitoare la prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea constată că şi
aceasta este neîntemeiată, deoarece nu se poate susţine că textul de procedură
criticat instituie discriminări, de vreme ce se aplică tuturor persoanelor
aflate în ipoteza normei legale. Imprejurarea că, în baza textului de lege
criticat, instanţa are posibilitatea, iar nu obligaţia, de a acorda un termen
de judecată pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, nu este de natură să
instituie discriminări între părţile care solicită acest termen.
Având în vedere aceleaşi motive, Curtea reţine că nici
prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt încălcate de dispoziţiile
criticate din Codul de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Sabin Bălaşa în Dosarul nr. 14.376/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti, de Stelian Cincă în Dosarul nr. 29.914/3/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi de Emiliana Bratu în Dosarul nr.
7.819/300/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean