DECIZIE Nr.
892 din 5 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 54 din 24 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Dan Stern în Dosarul nr.
31.144/3/2005 al Tribunalului Bucureşti -Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
avocat, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei
solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în faţa instanţei de
judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 31.144/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de Dan Stern.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra
terenurilor ce se găseau în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie,
în sensul că atribuirea efectivă a terenurilor în zona colinară se face, de
regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de
comisie, şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, contravine
art. 44 şi art. 16 din Constituţie, întrucât, „în aplicarea acestor dispoziţii
legale, adevăraţii proprietari s-au aflat lipsiţi de orice ocrotire legală a
dreptului lor de proprietate în situaţia în care terenul proprietatea lor era
atribuit altor persoane, alese în mod arbitrar, si au fost lipsiţi de orice
transparenţă sau criterii obiective". In opinia autorului excepţiei, în acest
fel „s-au creat efectiv privilegii pentru anumite categorii de cetăţeni, cărora
li s-au atribuit terenuri în zonele mai solicitate". Autorul excepţiei mai
susţine că prevederea de lege criticată contravine art. 21 din Constituţie,
deoarece „însăşi legea a dat putere autorităţii publice să comită abuzuri în
detrimentul dreptului de proprietate", „ajungându-se la situaţii în care
persoana al cărei drept de proprietate a fost încălcat nu poate obţine în justiţie apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor sale legitime". Şi, în fine, consideră că
textul criticat contravine şi art. 52 din Constituţie, întrucât „prevede în mod
expres că atribuirea efectivă a terenurilor se face nu neapărat pe vechile
amplasamente ale proprietăţii".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră că prevederile legale criticate nu contravin textelor
constituţionale invocate, deoarece aceste prevederi au ca scop reconstituirea
dreptului de proprietate, avându-se în vedere situaţia juridică actuală a
terenurilor.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi a fost sesizată de instanţa de
judecată cu neconstituţionalitatea prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea
fondului funciar nr. 18/1991, atât din cuprinsul încheierii de sesizare, cât şi
din notele scrise formulate de autorul excepţiei rezultă că, în realitate,
textul criticat este cel al art. 14 alin. (2) din această lege, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările
ulterioare.
Textul de lege criticat are
următoarea redactare:
„(2) Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în
zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe
sole stabilite de comisie, şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale
proprietăţii, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de
producţie."
Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind
încălcate sunt cele ale art. 16 - „Egalitatea în drepturi", art. 21 -
„Accesul liber la justiţie", art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) - „Dreptul de proprietate
privată" şi art. 52 - „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate
publică".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
instituie regula reconstituirii dreptului de
proprietate asupra terenurilor fostelor cooperative agricole de producţie,
situate în extravilan, pe vechile amplasamente, în zona colinară, iar în zonele
de câmpie, pe sole stabilite prin decizii ale comisiilor de aplicare a
prevederilor acestei legi, cu respectarea, însă, a perimetrelor fostelor
cooperative de producţie.
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate contravin art. 44 alin. (i), (2), (3) şi (4) din Constituţie,
deoarece au permis comisiilor de aplicare a Legii nr. 18/1991 să comită abuzuri
în defavoarea adevăraţilor proprietari.
Cu privire la această critică de neconstituţionalitate,
Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 275 din 21 martie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 14 aprilie 2006, statuând că textul art. 14 alin. (2) din
Legea nr. 18/1991 reprezintă o normă de garantare a proprietăţii private, iar
împrejurarea că reconstituirea dreptului de proprietate se poate face, în zona
de câmpie, şi pe alt amplasament decât cel iniţial, este în deplină
conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit căreia
conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege.
In aceeaşi decizie Curtea a mai reţinut că invocarea
neconstituţionalităţii acestui text de lege faţă de dispoziţiile constituţionale
cuprinse în art. 44 alin. (2) teza a doua, referitoare la dobândirea dreptului
de proprietate privată asupra
terenurilor de către străini şi apatrizi, alin. (3), privind exproprierea, şi
alin. (4), cu privire la naţionalizare, nu este relevantă în soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate.
Atât considerentele, cât şi soluţia acestei decizii
sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind
încălcarea art. 16 din Constituţie, în sensul că s-au „creat efectiv privilegii
pentru anumite categorii de cetăţeni, cărora li s-au atribuit terenuri în
zonele mai solicitate", Curtea reţine că textul de lege criticat nu conţine
nicio reglementare de natură a duce la concluzia că ar contraveni dispoziţiilor
acestui text constituţional, el aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflaţi în
situaţia prevăzută de ipoteza normei legale.
Curtea constată, de asemenea, că textul de lege
criticat nu contravine nici art. 21 şi art. 52 din Constituţie, deoarece nu
îngrădeşte posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de
a se prevala de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil. De
altfel,potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, hotărârile comisiei
judeţene privind contestaţiile persoanelor care au cerut reconstituirea sau
constituirea dreptului de proprietate asupra terenului pot fi atacate la
judecătoria în a cărei rază teritorială se află terenul. Pe de altă parte,
potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie, actele administrative ale
autorităţilor publice - cu excepţia celor care privesc raporturile cu
Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar - sunt
controlate, sub aspectul legalităţii, de instanţele de contencios
administrativ.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de Dan Stern în Dosarul nr. 31.144/3/2005 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu