DECIZIE   Nr. 89 din 25 iunie 1998

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 2 si 3, pct. 4 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 282 din 31 iulie 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Carmen-Daniela Manea   - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 2 si 3, pct. 4 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995. Exceptia a fost invocata de Societatea Comerciala "Raguse Strater Servicii si Productie" - S.R.L. in Dosarul nr. 2.743/1997 al Tribunalului Cluj - Sectia civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 16 iunie 1998, fiind consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 25 iunie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din datele de 13 si 20 iunie 1997, pronuntate de Tribunalul Cluj - Sectia civila in Dosarul nr. 2.743/1997, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 2 si 3, pct. 4 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995, invocata de Societatea Comerciala "Raguse Strater Servicii si Productie" - S.R.L. intr-un litigiu privind o plangere impotriva contraventiei aplicate acestei societati comerciale pentru incalcarea obligatiei de repatriere a valutei.
    Prin exceptia invocata se sustin urmatoarele:
    - prevederile Ordonantei Guvernului nr. 18/1994 nu pot fi aplicate de sine statator, ci numai prin completare cu Instructiunile Bancii Nationale a Romaniei nr. I/15.086/1995, care nu au fost publicate, creandu-se astfel o situatie "paradoxala, in sensul ca un act normativ cu forta juridica superioara sa fie dependent, in aplicarea lui, de o norma interna a unei institutii de stat", conferind astfel acestei institutii facultatea "de a stabili ea insasi reperele pentru aplicarea dispozitiilor legale respective si, totodata, de a cenzura, pe aceasta cale, vointa legiuitorului";
    - prevederile care fac obiectul exceptiei sunt contrare principiului constitutional al libertatii comertului, precum si faptului ca o lege nationala nu poate stabili cand debitorii externi sunt obligati sa-si plateasca datoriile, intrucat o asemenea lege se aplica numai pe teritoriul national. In acest sens, se apreciaza ca, prin prevederile ordonantei, sunt sanctionati "subiectii de drept nationali pentru neindeplinirea obligatiilor contractualmente asumate de catre partenerii lor din strainatate", ceea ce se considera ca reprezinta o prima "de incurajare pentru straini in neexecutarea angajamentelor juridice asumate fata de romani".
    De asemenea, se considera ca Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, instituind obligatia pentru romani de a repatria valuta intr-un anumit termen si sanctionandu-i pentru nerespectarea acestei obligatii, incalca prevederile art. 53 alin. (2) si (3) din Constitutie, potrivit carora "sistemul legal de impunere trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale" si sunt interzise "orice alte prestatii in afara celor stabilite prin lege in situatii exceptionale".
    Intrucat Incheierea de sesizare din 20 iunie 1997 nu cuprindea opinia instantei, potrivit art. 19 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, s-a solicitat acesteia sa completeze aceasta incheiere si sa transmita dosarul cauzei.
    Instanta, conformandu-se acestei solicitari, a trimis Curtii atat incheierea modificata, cat si dosarul cauzei.
    Din analiza actelor dosarului rezulta urmatoarele:
    - asa cum se prevede in Incheierea din 13 iunie 1997, exceptia invocata se refera la art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, care, de altfel, constituia unul dintre temeiurile legale ale contraventiei;
    - prin Incheierea din 20 iunie 1997, asa cum a fost completata, instanta isi exprima opinia cu privire la prevederile art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, iar autorul exceptiei, potrivit concluziilor scrise la care aceasta face referire, precizeaza ca exceptia vizeaza atat Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, in ansamblul sau, cat si, in mod special, prevederile art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 2 si 3 si pct. 4 din ordonanta sus-mentionata.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei invocate, instanta de judecata considera, in esenta, ca prevederile art. IV pct. 7 sunt neconstitutionale, intrucat modifica cuantumul amenzilor contraventionale printr-o reglementare speciala, care nu are caracterul unei legi-cadru, cum sunt Legea nr. 32/1968 si Ordonanta Guvernului nr. 55/1994, deci apreciaza ca neconstitutionalitatea ar rezulta din faptul ca printr-o lege speciala nu se poate modifica o prevedere a unei legi-cadru. De asemenea, in sustinerea acestui punct de vedere, se arata ca prevederile art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 consacra implicit conceptul de contraventie continuata, "teza penalista asupra contraventiei, de natura sa o mute pe aceasta din sfera dreptului administrativ in cea a dreptului penal".
    Pentru solutionarea cauzei s-au solicitat, in conformitate cu art. 24 din Legea nr. 47/1992, republicata, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului si, in temeiul art. 5 din aceeasi lege, opinia Bancii Nationale a Romaniei.
    In punctul de vedere al Guvernului se arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata pentru urmatoarele motive:
    - instructiunile Bancii Nationale a Romaniei la care se refera autorul exceptiei "nu sunt o norma interna, cum sustine acesta, ci au fost adoptate in temeiul art. V din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 si publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995";
    - abilitarea prin ordonanta a unei autoritati publice de a emite instructiuni de aplicare nu poate fi interpretata ca o modalitate "de cenzurare a vointei legiuitorului", cat timp aceasta se face in temeiul legii si, in orice caz, nu are nici o legatura cu constitutionalitatea dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 18/1994, intrucat un act de aplicare nu face parte integranta din norma supraordonata pe baza careia acest act a fost emis;
    - invocarea prin exceptie a art. 107 alin. (2) - (4) din Constitutie este irelevanta, intrucat Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 s-a emis cu respectarea acestor prevederi;
    - invocarea art. 53 alin. (2) si (3) din Constitutie nu are legatura cu prevederile ce fac obiectul ordonantei, care, in nici un fel, nu privesc asezarea justa a sarcinilor fiscale, a sistemului legal de impunere sau alte prestatii legate de contributia cetatenilor la cheltuielile publice;
    - in privinta art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, pentru negarea legitimitatii constitutionale a prevederilor ce fac obiectul exceptiei, se arata ca sustinerea este nefondata, deoarece, pe de o parte, activitatea de comert exterior a agentilor economici se desfasoara pe baza autonomiei lor juridice, iar, pe de alta parte, este necesar ca aceasta activitate sa fie in concordanta cu interesul national, dat fiind ca "nici economia de piata si nici libertatea comertului nu justifica incalcarea obligatiei de repatriere a valutei si a termenului legal maxim de repatriere", iar in legatura cu sustinerea ca, prin Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, s-ar institui "raspunderea cetatenilor romani pentru nerespectarea obligatiilor contractuale asumate de catre partenerii lor din strainatate", se arata ca aceste aspecte sunt de competenta instantei judecatoresti care va trebui sa aprecieze culpa agentului economic, spre a putea retine ca fapta sa constituie o contraventie. Se arata, totodata, ca acest motiv a fost analizat de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 274 din 26 iunie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 50 din 4 februarie 1998.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
    Banca Nationala a Romaniei - Directia juridica arata ca prevederile Ordonantei Guvernului nr. 18/1994, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995, sunt constitutionale.
    De asemenea, arata ca stabilirea unor termene maxime de repatriere a valutei tine de disciplina financiara, care este un atribut al statului ori al autoritatii monetare, fara ca aceasta sa altereze legile economiei de piata ori ale comertului liber. Instituirea unor reguli pentru consolidarea regimului valutar in vigoare si pentru intarirea disciplinei financiare, privind disponibilitatile in conturi valutare, este necesara spre a se asigura plata obligatiilor externe ale economiei si, in ultima analiza, functionarea economiei de piata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, opinia Bancii Nationale a Romaniei - Directia juridica, precum si dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Intrucat din cele doua incheieri ale instantei de judecata rezulta ca a fost contestata legitimitatea constitutionala a prevederilor art. IV pct. 7 si ale art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 2 si 3 si pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, Curtea urmeaza a se pronunta asupra tuturor acestor prevederi legale. In ceea ce priveste Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 in ansamblul sau, este de retinut ca, prin insasi exceptia ridicata, nu s-au contestat alte aspecte decat cele de la articolele respective, astfel incat Curtea nu a fost sesizata, in fond, decat in legatura cu constitutionalitatea acestor dispozitii, nu si cu a celorlalte prevederi din ordonanta.
    Principalul motiv de neconstitutionalitate invocat este legat de prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, privind libertatea comertului, text potrivit caruia statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.
    In privinta obligatiei de repatriere a valutei, prevazuta de art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 2 si 3 si pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995, apreciata ca fiind neconstitutionala in raport cu prevederile art. 134 alin. (2) din Constitutie, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, ramasa definitiva prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, prin Decizia nr. 16 din 28 ianuarie 1997, ramasa definitiva prin Decizia nr. 116 din 21 mai 1997, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 292 din 28 octombrie 1997, si prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998, a statuat ca aceasta obligatie nu este contrara libertatii comertului si principiilor economiei de piata, potrivit prevederilor lit. b) a aceluiasi articol statul avand obligatia de a asigura protejarea intereselor nationale in activitatea financiara si valutara.
    Nu exista motive care sa justifice indepartarea Curtii de la aceasta practica.
    In ceea ce priveste critica facuta prin exceptie in legatura cu pretinsa incalcare a prevederilor art. 53 alin. (2) si (3) din Constitutie, care prevad o justa asezare a sarcinilor fiscale prin sistemul legal de impuneri, precum si interzicerea oricaror alte prestatii, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale, se constata ca aceste prevederi nu au nici o legatura cu obligatia de repatriere a valutei si cu sanctiunile stabilite de lege pentru incalcarea acestei obligatii.
    Contributiile financiare care fac obiectul art. 53 din Constitutie nu au si nici nu pot sa aiba semnificatia unei sanctiuni, pe cand contraventiile instituite prin Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, ca si, in general, orice alte contraventii sunt consecinte ale incalcarii unor obligatii legale, facand parte din sfera dreptului sanctionator si, deci, sunt complet diferite de impozitele si taxele datorate de cetateni pentru sustinerea cheltuielilor publice.
    In legatura cu sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca neplata valutei de catre partenerul extern nu-i poate fi imputabila, astfel cum s-a aratat in Decizia nr. 16/1997 sus-mentionata, aceste aspecte "privesc litigiul din fata instantei judecatoresti, nu constitutionalitatea prevederilor legale ce fac obiectul exceptiei", intrucat instanta, cenzurand legalitatea contraventiei aplicate, va trebui sa aprecieze si asupra caracterului culpabil al societatii comerciale in cauza.
    In legatura cu opinia instantei legata de corelatia dintre o lege-cadru si o lege speciala sau de conceptia legiuitorului referitoare la sanctiunea contraventionala, se retine ca aceste aspecte nu sunt de constitutionalitate, intrand in sfera de competenta exclusiva a autoritatii legiuitoare. Deoarece, atata timp cat nu infrange o norma constitutionala, conceptia legiuitorului legata de corelarea si sistematizarea legislatiei este, exclusiv, expresia politicii sale legislative si nu intra in sfera controlului constitutionalitatii legii. In acest sens, prin Decizia nr. 38 din 5 aprilie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 274 din 24 noiembrie 1995, s-a statuat ca in exercitarea controlului Curtea este competenta sa se pronunte doar asupra compatibilitatii legilor si ordonantelor cu Constitutia, coordonarea legislatiei in vigoare fiind de competenta autoritatilor legiuitoare.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 2 si 3, pct. 4 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                  prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                Magistrat-asistent,
                                Carmen-Daniela Manea

    Intrucat magistratul-asistent Carmen-Daniela Manea se afla in incapacitate temporara de munca, in temeiul art. 261 din Codul de procedura civila, in locul sau semneaza

                                 Magistrat asistent sef,
                                 Claudia Miu