DECIZIE Nr. 88
din 27 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 238 alin. (1) si (2) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 182 din 15 martie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Benke Karoly -
magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Termoelectrica" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 59/95/2010 al
Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea
ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că autorul
excepţiei, prin critica sa, vizează interpretarea şi aplicarea art. 238 alin.
(1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 iunie 2010, pronunţată în Dosarul
nr. 59/95/2010, Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări
sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Termoelectrica" - S.A. din Bucureşti
într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 238 alin. (1) şi (2) din Codul muncii sunt contrare art. 1 alin.
(4), art. 9, art. 16, art. 40, art. 41 alin. (5), art. 53 şi art. 73 din
Constituţie. Astfel, se arată că textele de lege criticate conferă instanţei de
judecată atribuţii de legiuitor, încălcându-se astfel principiul separaţiei
puterilor în stat. In acest sens, se apreciază că dispoziţiile legale criticate
permit instanţei de judecată să intervină şi să completeze contractele
colective de muncă care au putere de lege între părţile contractante, ceea ce
echivalează cu o adăugare la lege. Implicit se produce şi o lezare a
dispoziţiilor art. 73 din Constituţie. De asemenea, se arată că textele de lege
criticate impun partenerilor sociali care încheie contracte colective de muncă
la nivel de angajator şi care nu sunt parte semnatară sau afiliată vreunui
organism sindical sau patronal ce a semnat contractul colectiv la nivel
naţional să se supună clauzelor stabilite în acest din urmă contract în ceea ce
priveşte limitele minimale ale drepturilor stabilite, lucru ce încalcă grav
principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii. In sfârşit, se consideră că
este încălcat şi dreptul părţilor de a încheia liber un contract individual de
muncă sau un contract colectiv de muncă, instituind în sarcina angajatorului
obligaţii foarte oneroase, generate de încheierea unor alte contracte faţă de
care acesta este un terţ. Astfel este înfrânt art. 53 din Constituţie, întrucât
angajatorul nu poate negocia drepturi inferioare celor prevăzute la nivel de
ramură, lucru ce poate genera inclusiv incapacitatea de plată a acestor drepturi sau chiar falimentul angajatorului.
Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând, în
acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5
februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul
cuprins:
„(1) Contractele
colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un
nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la
nivel superior.
(2) Contractele individuale de muncă nu pot conţine
clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin
contractele colective de muncă".
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind
principiul separaţiei puterilor în stat, art. 9 referitor la sindicate,
patronate şi asociaţiile profesionale, art. 16 privind egalitatea în drepturi,
art. 40 care consacră dreptul de asociere, art. 41 alin. (5) care garantează
dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al
convenţiilor colective, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi şi art. 73 prin care se arată că regimul general privind
raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială se
reglementează prin lege organică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că, în raport cu critici de neconstituţionalitate identice, a constatat
constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. Astfel, prin Decizia nr.
380 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004, şi
Decizia nr. 1.310 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 846
din 8 decembrie 2009, Curtea a statuat că, pentru asigurarea desfăşurării în
condiţii optime şi uniforme a raporturilor de muncă, actele normative în
materie prevăd drepturi şi obligaţii minimale, respectiv maximale, care vor trebui respectate la încheierea atât a
contractelor colective de muncă, cât şi a celor individuale.
Dând expresie recunoaşterii dreptului părţilor
raporturilor de muncă la negocierea colectivă a drepturilor şi îndatoririlor
izvorâte din aceste raporturi, legislaţia reglementează şi condiţiile de
negociere şi de încheiere a contractelor colective de muncă, a clauzelor obligatorii
ale acestor contracte, la nivel de unitate, la nivel de ramură şi la nivel
naţional.
Curtea a arătat că aceste reglementări legale nu au
însă nicio legătură cu libertatea de asociere. Astfel, niciun patron ori
organizaţie patronală, respectiv niciun salariat ori organizaţie sindicală, nu
poate fi obligat să se asocieze ori să se afilieze la o organizaţie de nivel
superior. Organizaţiile sindicale şi patronale pot fi reprezentative la nivel
de unitate, de ramură sau la nivel naţional, în funcţie de numărul minim,
prevăzut de lege, al membrilor lor. Reprezentativitatea acestor organizaţii le
îndreptăţeşte să negocieze şi să încheie contractele colective de muncă la
nivelurile respective, ale căror clauze, referitoare la drepturile minimale, să
fie obligatorii la încheierea contractelor colective de muncă la niveluri
inferioare, indiferent dacă părţile acestora s-au asociat, respectiv s-au
afiliat ori nu, la organizaţiile de la nivelul superior. Contractul colectiv de
muncă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură constituie izvor de
drept (ca şi legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de
unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile
minimale. Ca atare, cu aceste obligaţii fireşti, părţile au toată libertatea să
negocieze şi alte clauze, precum şi drepturi superioare.
Totodată, Curtea, în ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 73 din
Constituţie, a statuat că textele de lege criticate nu prevăd libertatea
instanţelor judecătoreşti de a institui noi clauze în contractele de muncă, ele
putând constitui doar temei pentru sancţionarea unor astfel de contracte prin
care s-au stabilit drepturi inferioare celor stipulate în contractele colective
de muncă încheiate la nivel superior.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Totodată, Curtea observă că textul legal criticat nu
încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, aplicându-se în mod
nediscriminatoriu. Astfel, în lipsa încălcării vreunui drept fundamental,
Curtea constată că art. 53 din Constituţie nu are incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Termoelectrica" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 59/95/2010 al Tribunalului
Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie
2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly