DECIZIE   Nr. 877 din 16 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 571 din 17 august 2009

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Lăzăroiu                            -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Carmen-Cătălina Gliga               - procuror

Patricia Marilena Ionea               - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elco Electroconstrucţia" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 8.781/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 17 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.781/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Elco Electroconstrucţia" - S.A. din Timişoara cu prilejul soluţionării unei acţiuni de drept comercial având ca obiect cererea de suspendare a unei hotărâri a Adunării generale a acţionarilor.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor art. 16, 20, 21, 22, 44 şi 53 din Constituţie, întrucât nu prevede obligaţia cauţiunii pentru cererile de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor. Astfel, aceste cereri pot fi introduse în mod şicanatoriu, cu consecinţe de durată, fapt ce aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, în sensul că dreptul de vot al majorităţii acţionarilor este lipsit de eficienţa sa firească.

Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că drepturile constituţionale sunt respectate atât timp cât instanţa este îndrituită să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale concretizată în Decizia nr. 555/2006.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Odată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă presedintială, suspendarea executării hotărârii atacate.

(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune.

(3) Impotriva ordonanţei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."

Autorul excepţiei consideră că sunt încălcate următoarele prevederi din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 22 referitor la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al excepţiei de neconstitutionalitate în raport cu aceleaşi critici şi aceleaşi texte din Constituţie. Astfel, prin decizii precum Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, sau Decizia nr. 488 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, Curtea, respingând criticile de neconstitutionalitate ca neîntemeiate, a reţinut că „dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii legiuitoare". De asemenea, Curtea a arătat că „art. 133 alin. (1) şi (2) din legea criticată permite instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor contestate şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale", iar „depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective".

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elco Electroconstrucţia" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 8.781/30/2008 al Tribunalului Timiş-Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea