DECIZIE Nr.
872 din 10 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 577 din 31 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Shoes Top" - S.R.L.
din Reghin, judeţul Mureş, în Dosarul nr. 555/289/2007 (nr. vechi 4.251/2007)
al Tribunalului Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că
textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 15 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 555/289/2007 (nr.format vechi 4.251/2007), Tribunalul Mureş -
Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Shoes Top" - S.R.L. din Reghin, judeţul Mureş, cu prilejul
soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 662 din 5 iunie
2007, pronunţată de Judecătoria Reghin în Dosarul nr. 555/289/2007 având ca
obiect o plângere contravenţională.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, care
obligă pe angajator ca pe durata întruperii temporare a activităţii să
plătească angajaţilor o indemnizaţie de minimum 75% din salariul de bază
corespunzător locului de muncă ocupat, este contrar dispoziţiilor
constituţionale care consacră obligaţia statului de a asigura libertatea
comerţului. Astfel, în opinia sa, art. 53 alin. (1) din Codul muncii restrânge
dreptul angajatorului ca, în scopul protejării propriei afaceri, să decidă
asupra măsurilor manageriale. Mai mult, întreruperea activităţii este semnalul
existenţei unordificulăţi financiare pe care le întâmpină angajatorul, iar
textul de lege criticat îngreunează şi mai mult situaţia financiară a acestuia
şi încalcă principiile economiei de piaţă garantate de Legea fundamentală.
Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ
şi fiscal consideră că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că măsura prevăzută de
art. 53 alin. (1) din Codul muncii are caracter de protecţie socială şi se
încadrează în prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, sens în care invocă cele
statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 24/2003.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 53 alin.(1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie
2003, dispoziţii potrivit cărora „Pe durata
întreruperii temporare a activităţii
angajatorului salariaţii beneficiază de o indemnizaţie, plătită din fondul de
salarii, ce nu poate fi mai mică de 75 % din salariul de bază corespunzător
locului de muncă ocupat".
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare art. 135 alin. (2) lit. a ) din Constituţie, care prevede că „Statul
trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale,
crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
producţie".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că art. 53 alin. (1) din Codul muncii a mai constituit obiect al
controlului de constituţionalitate în raport cu art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constituţie şi faţă de aceleaşi critici formultate şi în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, Curtea a statuat că
„întreruperea temporară a activităţii unităţii, avută în vedere de dispoziţia
legală supusă controlului, nu este imputabilă salariaţilor şi nu se identifică
cu situaţiile în care unitatea îşi încetează activitatea din cauza falimentului
ori îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării. Ca atare, obligaţia de
plată a indemnizaţiei de 75% din fondul de salarii în beneficiul angajaţilor este o măsură legală care îşi găseşte
reazemul constituţional în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală. Acest text
proclamă statul român ca «stat social», valoare constituţională care semnifică,
printre altele, ideea solidarităţii sociale şi a politicii de securitate
socială. In acest sens, statul social trebuie să asigure, printre altele,
protecţia socială a muncii, prevăzută la art. 38 alin. (2), şi un nivel de trai
decent, prevăzut la art. 43 alin. (1) din Constituţie." De asemenea, cu
acelaşi prilej Curtea a reţinut că prevederile art. 53 alin. (1) din Codul
muncii se armonizează şi cu cele ale Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a
Muncii nr. 168/1988 privind promovarea angajării şi protecţia contra şomajului,
ratificată de România prin Legea nr. 112/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din
25 noiembrie 1992, care la art. 10 alin. 2 lit. b) stabileşte că „orice stat
membru trebuie să se străduiască să extindă protecţia convenţiei, în condiţii
prestabilite, la următoarele eventualităţi: [...] b) suspendarea sau reducerea
câştigului, datorată unei suspendări temporare a lucrului, fără încetarea
raportului de muncă, în special pentru motive economice, tehnologice,
structurale sau similare".
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a
Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei amintite
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Shoes Top" - S.R.L. din Reghin, judeţul
Mureş, în Dosarul nr. 555/289/2007 (nr. vechi 4.251/2007) al Tribunalului Mureş
- Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea