DECIZIE   Nr. 87 din 26 ianuarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 203 din 31 martie 2010

Acsinte Gaspar                           - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Petre Lăzăroiu                            -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Simona Ricu                               - procuror

Patricia Marilena Ionea               - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 178/121/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 6.811 D/2009.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 6.931 D/2009-nr. 6.944D/2009, nr. 6.955d/2009- nr. 6.975D/2009 şi nr. 7.068D/2009-nr. 7.073D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. în dosarele nr. 2.731/87/2008, nr. 3310.1/87/2007, nr. 1.874/87/2008, nr. 2458.1/87/2007, nr. 3.584/87/2008, nr. 3.464/87/2008, nr. 3.621/87/2008, nr. 2.926/87/2008, nr. 3.698/87/2008, nr. 3.315/87/2008, nr. 3.882/87/2008, nr. 2.357/87/2008, nr. 3.910/87/2008, nr. 3.888/87/2008, nr. 2.595/87/2008 şi nr. 3.955/87/2007 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 6.084/100/2008, nr. 6.407/100/2008, nr. 6.165/100/2008 şi nr. 6.081/100/2008 ale Curţii de Apel Cluj -Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie şi în dosarele nr. 6.509/111/2008, nr. 6.592/111/2008, nr. 6.567/111/2008, nr. 594/111/2008, nr. 4.601/111/2008, nr. 6.597/111/2008, nr. 6.595/111/2008, nr. 6.564/111/2009, nr. 471/111/2008, nr. 6.558/111/2008, nr. 6.589/111/2008, nr. 6.526/111/2008, nr. 6.520/111/2008, nr. 6.393/111/2008, nr. 6.527/111/2008, nr. 6.510/111/2008, nr. 6.540/111/2008, nr. 6.339/111/2008, nr. 6.536/111/2008, nr. 593/111/2008 şi nr. 6.171/111/2008 ale Tribunalului Bihor -Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate  ridicate în  dosarele  nr.  6.811 D/2010, nr. 6.931 D/2009-nr. 6.944D/2009, nr. 6.955D/2009- nr. 6.975D/2009 şi nr. 7.068D/2009-nr. 7.073D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 6.931 D/2009- nr. 6.944D/2009, nr. 6.955D/2009-nr. 6.975D/2009 şi nr. 7.068D/2009-nr. 7.073D/2009 la Dosarul nr. 6.811 D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că aspectele invocate de autorul excepţiei reprezintă probleme de aplicare a legii, care nu sunt de competenţa instanţei de contencios constituţional.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Incheierea din 8 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 178/121/2009, Tribunalul Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Prin încheierile din 26 şi 28 august 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.731/87/2008, nr. 3310.1/87/2007, nr. 1.874/87/2008, nr. 2458.1/87/2007, nr. 3.584/87/2008, nr. 3.464/87/2008, nr. 3.621/87/2008, nr. 2.926/87/2008, nr. 3.698/87/2008, nr. 3.315/87/2008, nr. 3.882/87/2008, nr. 2.357/87/2008, nr. 3.910/87/2008, nr. 3.888/87/2008, nr. 2.595/87/2008 şi nr. 3.955/87/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Prin încheierile din 30 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 6.084/100/2008, nr. 6.407/100/2008, nr. 6.165/100/2008 şi nr. 6.081/100/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Prin încheierile din 15 mai 2009 şi 5 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 6.509/111/2008, nr. 6.592/111/2008, nr. 6.567/111/2008, nr. 594/111/2008, nr. 4.601/111/2008, nr. 6.597/111/2008,  nr.  6.595/111/2008,  nr.  6.564/111/2009, nr. 471/111/2008, nr. 6.558/111/2008, nr. 6.589/111/2008, nr. 6.526/111/2008, nr. 6.520/111/2008, nr. 6.393/111/2008, nr. 6.527/111/2008, nr. 6.510/111/2008, nr. 6.540/111/2008, nr. 6.339/111/2008, nr. 6.536/111/2008, nr. 593/111/2008 şi nr. 6.171/111 /2008, Tribunalul Bihor - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

In toate aceste dosare, excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom" S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile având ca obiect drepturi băneşti.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii, care prevede că orice dispoziţie contrară acestui act normativ se abrogă, este contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăţi de interpretare şi aplicare a legii. In acest sens, autorul face referire la normele procedurale aplicabile în speţele sale, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, arată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeaşi materie, respectiv instanţa competentă să soluţioneze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speţă ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are Legea nr. 168/1999 faţă de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care autorul excepţiei o consideră esenţială pentru motivarea sa, anume că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii încalcă principiul efectivităţii juridice, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are obligaţia de a asigura adoptarea unor dispoziţii legale eficiente care să fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei-2008), să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României-2009), să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita ojurisprudenţă neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei-2008). In plus faţă de acestea, autorul excepţiei aminteşte că, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificaţia încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie care prevede obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, obligaţie căreia trebuie să se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie cu privire la destinatarii normei.

Tribunalul Galaţi - Secţia civilă, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie şi Tribunalul Bihor - Secţia civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003-Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora „Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...]- orice alte dispoziţii contrare."

Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat este contrar următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (4) şi (5) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) care stabileşte domeniul de reglementare al legii şi art. 79 alin. (1) referitor la atribuţiile Consiliului Legislativ. De asemenea, consideră că este încălcat şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii, Curtea constată că a mai examinat aceleaşi critici, formulate de acelaşi autor, şi cu alte prilejuri. In acest sens, poate fi amintită Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, prin care Curtea a respins ca fiind inadmisibilă critica de neconstituţionalitate a textului de lege amintit, întrucât aspectele invocate de autorul excepţiei puneau în discuţie probleme de aplicare a legii şi de legiferare, care nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 178/121/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă, în dosarele nr. 2.731/87/2008, nr. 3.310.1/87/2007, nr. 1.874/87/2008, nr. 2.458.1/87/2007, nr. 3.584/87/2008, nr. 3.464/87/2008, nr. 3.621/87/2008, nr. 2.926/87/2008, nr. 3.698/87/2008, nr. 3.315/87/2008, nr. 3.882/87/2008, nr. 2.357/87/2008, nr. 3.910/87/2008, nr. 3.888/87/2008, nr. 2.595/87/2008 şi nr. 3.955/87/2007 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 6.084/100/2008, nr. 6.407/100/2008, nr. 6.165/100/2008 şi nr. 6.081/100/2008 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori si familie si în dosarele nr. 6.509/111/2008, nr.' 6.592/111/2008, nr. 6.567/111/2008, nr. 594/111/2008, nr. 4.601/111/2008, nr. 6.597/111/2008, nr. 6.595/111/2008, nr. 6.564/111/2009, nr. 471/111/2008, nr. 6.558/111/2008, nr. 6.589/111/2008, nr. 6.526/111/2008, nr. 6.520/111/2008, nr. 6.393/111/2008, nr. 6.527/111/2008, nr. 6.510/111/2008, nr. 6.540/111/2008, nr. 6.339/111/2008, nr. 6.536/111/2008, nr. 593/111/2008 şi 6.171/111/2008 ale Tribunalului Bihor - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea