DECIZIE Nr.
867 din 30 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedura
civila si a dispozitiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din
oarecari contracte si pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul
civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 45 din 22 ianuarie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina
Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedură civilă şi
a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecari
contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil,
excepţie ridicată de Banca Populară Română Cooperativa de Credit - Agenţia
Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real - Reorganizare,
Administrare, Lichidare" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.392/2006
al Judecătoriei Tulcea.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
considerând că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în
materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 24 martie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.392/2006, Judecătoria Tulcea a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
403 din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 pentru
anularea clauzei penale din oarecari contracte şi pentru adaosul unui alineat
la articolul 1089 din Codul civil.
Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect
contestaţia la executarea silită pornită la cererea intimatei-creditoare, în
motivarea căreia contestatorii au arătat că executarea este făcută pe baza unui
contract de împrumut ce conţine o clauză ilegală. Totodată, contestatorii au solicitat
şi suspendarea executării silite în temeiul art. 403 alin. 4 din Codul de
procedură civilă.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine, pe de-o parte, că prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de
procedură civilă contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin.
(1)-(3) şi ale art. 129, iar, pe de altă parte, că prevederile Legii nr.
313/1879 aduc atingere dispoziţiilor art. 21 alin. (1) -(3) din Legea
fundamentală.
In acest sens arată că art. 403 alin. 4 din Codul de
procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la folosirea
căilor de atac, întrucât cererea de suspendare provizorie a executării silite
se judecă în camera de consiliu şi nu este supusă niciunei căi de atac.
Totodată, se susţine că Legea nr. 313/1879 contravine
principiului constituţional al accesului liber la justiţie, deoarece privează
pe creditor de un drept al său stabilit pe cale convenţională, şi anume acela
de a sancţiona debitorul care nu îşi achită ratele la scadenţă, prin stabilirea
unei clauze penale.
Judecătoria Tulcea apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă şi ale Legii nr.
313/1879 sunt constituţionale. In acest sens arată că prevederile art. 403
alin. 4 „reglementează condiţiile procedurale de admisibilitate a unui capăt de
cerere intermediar, formulat prin cererea introductivă sau separat" şi nu
sunt de natură să îngrădească exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie.
Nici dispoziţiile Legii nr. 313/1879 nu aduc atingere dreptului părţilor
interesate de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de toate garanţiile
procesuale menite să le asigure dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie, aşa cum rezultă din motivarea acesteia,
prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, cu modificările
aduse prin art. I pct. 71 din
Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, şi dispoziţiile Legii nr. 313/1879
pentru anularea clauzei penale din oarecari contracte şi pentru adaosul unui
alineat la articolul 1089 din Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 40 din 20 februarie 1879.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
Art. 403 alin. 4 din Codul civil: „In cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele
instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea
provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către
instanţă. Incheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care
trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5
milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este
deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul".
Legea nr. 313/1879 are următorul cuprins:
- Art. 1: „Clauza penală,
aflată în contracte de împrumuturi sau de prestaţiuni în natură, este şi va
rămâne anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, însă
numai dacă termenul exigibilităţii creanţei va cădea în urma promulgării
acestei legi.
Judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna
numai la plata dobânzii prevăzută de art. 1589 din Codul civil, sau, în caz de
alte obligaţiuni, la daune-interese, conform
art. 1084 din Codul civil".
- Art. 2: „Dacă clauza penală nu va fi stipulată direct, ci va fi deghizată
sub o altă formă, sau va rezulta din condiţiunile actului, judecătorul va
aprecia şi va putea anula din contract aceea ce ar avea caracterul de clauză
penală, putând aplica, după cazuri, art. 1589 sau art. 1084 din Codul
civil".
- Art. 3: „La art. 1089 din Codul civil se adaugă următorul aliniat:
«Clauza prin care, de mai înainte şi în momentul
formării unei convenţiuni alta decât o convenţiune comercială, se va stipula
dobânda la dobânzile datorate pentru un an, sau pentru mai puţin ori mai mult
de un an, sau la alte venituri viitoare, se va declara nulă»".
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi
contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) -(3)
privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi în art.
129 referitor la folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
asupra constituţionalităţii prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de
procedură civilă s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 389 din 9 mai 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 19 iunie 2006, respingând excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea a reţinut, în esenţă, că textul de lege criticat nu contravine
dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la folosirea căilor de atac şi la
înfăptuirea justiţiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor
conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de
procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice. Pe de altă parte,
prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor Legii nr. 313/1879, Curtea constată că prin Decizia nr. 676 din 10
octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 noiembrie 2006, a respins
o altă excepţie, ridicată de acelaşi autor, într-un alt dosar, având o motivare
similară. S-a reţinut că prevederile Constituţiei garantează liberul acces la
justiţie în măsura în care este satisfăcută cerinţa imperativă privind
legitimitatea dreptului sau a interesului a căror apărare se cere. Or, în condiţiile în care legea interzice
instituirea clauzei penale în contractele de împrumut sau prestaţii în natură,
sub sancţiunea nulităţii, potrivit art. 966 coroborat cu art. 968 din Codul
civil, care prevăd că obligaţia fondată pe o cauză nelicită, prohibită de legi,
nu poate avea niciun efect, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 nu pot fi
aplicabile într-o astfel de situaţie, dreptul a cărui valorificare se pretinde
în justiţie fiind, în mod vădit, nelegitim.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte, şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor
Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecari contracte şi
pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, excepţie
ridicată de Banca Populară Română Cooperativa de Credit - Agenţia Tulcea, prin
lichidator judiciar Societatea Comercială „Real - Reorganizare, Administrare,
Lichidare" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.392/2006 al Judecătoriei
Tulcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 noiembrie
2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu