Decizia Nr.867 din 10.12.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1), raportate la cele ale alin. (3), precum şi ale alin. (4) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 145 din 25 februarie 2016

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Raluca Deniza Bejan în Dosarul nr. 5.821/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 844D/2015.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24 noiembrie 2015, în prezenţa autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 10 decembrie 2015, dată la care Curtea a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Sentinţa civilă nr. 1.160 din 24 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.821/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Raluca Deniza Bejan într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei rezoluţii a Inspecţiei Judiciare, cuprinzând propunerea adresată ministrului justiţiei de clasare a sesizării înaintate de către aceasta în temeiul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că rezoluţia Inspecţiei Judiciare cuprinzând verificarea prealabilă şi propunerea de clasare a sesizării formulate conform art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 nu poate fi atacată în justiţie, contrar art. 21 din Constituţie. De asemenea, în cazul în care ministrul justiţiei dispune clasarea lucrării, acesta ar trebui să emită un act administrativ motivat care să poată fi atacat în justiţie.5. Se mai arată că instituirea unei verificări prealabile pentru declanşarea cercetării disciplinare prealabile este o măsură exagerată şi păguboasă atât timp cât nu reprezintă nicio garanţie de transparenţă şi contradictorialitate. Prin formularea folosită, ea poate fi uşor confundată cu cercetarea disciplinară prealabilă şi creează un regim special de cercetare disciplinară în privinţa magistraţilor faţă de celelalte categorii de personal. Verificarea prealabilă este o noţiune insuficient concepută şi descrisă, constituindu-se într-un obstacol în calea aflării adevărului. De aceea, era mai mult decât suficientă reglementarea doar a cercetării disciplinare prealabile ca procedură simplă, accesibilă şi uşoară pentru accesul la procedura disciplinară a magistraţilor.6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, menţionând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie (Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005). De asemenea, mai precizează că dispoziţiile legale criticate sunt accesibile, precise şi previzibile.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care au următorul cuprins:
(3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) şi (2) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data solicitării formulate de titularul acţiunii disciplinare potrivit alin. (1) sau de la data sesizării Inspecţiei Judiciare potrivit alin. (2). Inspectorul-şef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură. 11. Curtea reţine că verificarea prealabilă a fost efectuată de Inspecţia Judiciară ca urmare a unei sesizări formulate de ministrul justiţiei în temeiul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, potrivit căruia: „(1) În cazurile în care ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt titulari ai acţiunii disciplinare, aceştia pot sesiza Inspecţia Judiciară în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori." În consecinţă, Curtea, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi obiectul cauzei deduse judecăţii instanţei de fond, constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (3), raportate la cele ale alin. (1) al aceluiaşi articol, precum şi ale alin. (4) lit. a) din Legea nr. 317/2004, acest din urmă text având următorul cuprins: „(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare:a)inspectorul judiciar transmite, în termen de cel mult 10 zile de la finalizarea acestora, ministrului justiţiei, preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o propunere de clasare, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (1)."12. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocă în susţinerea acesteia dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (3) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 134 alin. (2) privind rolul Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că titulari ai acţiunii disciplinare în cazul abaterilor săvârşite de judecători, procurori şi magistraţi-asistenţi sunt, pe de o parte, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz [art. 45 alin. (1)], iar, pe de altă parte, Inspecţia Judiciară [art. 45 alin. (2)], ambele categorii de titulari ai acţiunii disciplinare acţionând din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane interesate. În ipoteza art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, aplicabilă în cauză, sesizarea formulată este supusă unei verificări prealabile de către Inspecţia Judiciară. În situaţia în care aceasta constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, prin rezoluţie, propune titularului acţiunii disciplinare de la art. 45 alin. (1) clasarea sesizării formulate. Titularul acţiunii are posibilitatea să claseze sesizarea, caz în care comunică rezultatul persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare; să solicite completarea verificărilor prealabile efectuate sau să dispună începerea cercetării disciplinare prealabile. În situaţia în care Inspecţia Judiciară constată că există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, prin rezoluţie, propune titularului acţiunii disciplinare de la art. 45 alin. (1) începerea cercetării disciplinare prealabile. Primind propunerea, titularul acţiunii disciplinare de la art. 45 alin. (1) poate dispune începerea cercetării disciplinare prealabile. 14. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că verificarea prealabilă a sesizării este o etapă premergătoare şi distinctă de cercetarea disciplinară prealabilă. În această primă etapă „inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare" (Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, paragraful 34), examinând, aşadar, existenţa elementelor de fapt/drept imputate judecătorului/procurorului. O asemenea etapă premergătoare cercetării disciplinare prealabile nu este eo ipso contrară art. 1 alin. (4) din Constituţie, fiecare dintre puterile statului exercitându-şi atribuţii şi competenţe proprii. Aprecierile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate în sensul că nu trebuia reglementată o fază distinctă de verificare prealabilă a sesizării şi că toate aspectele imputate judecătorului/procurorului ar trebui analizate în etapa cercetării disciplinare prealabile sunt chestiuni care ţin de opţiunea legiuitorului, şi nu antamează probleme de constituţionalitate a legii. 15. Curtea, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, precitată, a constatat, în ipoteza art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 (aşadar, în situaţia în care titular al acţiunii disciplinare este Inspecţia Judiciară), neconstituţionalitatea caracterului definitiv al rezoluţiei de clasare a Inspecţiei Judiciare motivată de inexistenţa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare, dat fiind că Inspecţia Judiciară realiza, în acea ipoteză normativă, o analiză asupra fondului sesizării şi, în consecinţă, pronunţa o soluţie asupra fondului nesusceptibilă a fi supusă cenzurii instanţelor judecătoreşti. Ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, rezoluţiile de clasare date de Inspecţia Judiciară în faza de verificare prealabilă a sesizării, motivate de inexistenţa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare, pot fi atacate în instanţă. În schimb, în ipoteza normativă a art. 45 alin. (3) raportat la alin. (1) al aceluiaşi articol, Curtea observă că rezoluţia Inspecţiei Judiciare nu are caracter decizional, ci aceasta conţine o propunere, în sens de recomandare, de care titularul acţiunii disciplinare poate sau nu ţine cont. Ca atare, prin rezoluţia Inspecţiei Judiciare nici nu se clasează şi nici nu se declanşează acţiunea disciplinară, ci doar se consemnează rezultatele verificărilor întreprinse cu privire la cele imputate judecătorului/procurorului şi se propune o anumită soluţie în considerarea situaţiei de fapt/drept constatate; în consecinţă, rezoluţia analizată este emisă în cursul procedurii verificării prealabile a sesizării şi reprezintă, în realitate, un instrument de sprijin acordat titularilor acţiunii disciplinare în exercitarea competenţelor lor legale. Întrucât „accesul liber la justiţie se aplică numai cu privire la actele care produc efecte juridice în raport cu persoana vătămată" (Decizia nr. 194 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 16 martie 2009), rezultă că sfera de protecţie a acestui drept fundamental nu vizează actele care cuprind doar dispoziţii de propunere/recomandare. Aşadar, textul constituţional al art. 21 nu este aplicabil în privinţa rezoluţiei prin care se propune clasarea.16. De altfel, în acelaşi sens, Curtea, prin Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 23 februarie 2012, a statuat că posibilitatea ministrului justiţiei, a preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a dispune începerea cercetării disciplinare prealabile, chiar şi în ipoteza în care inspectorul judiciar a formulat o propunere de clasare, corespunde noului rol conferit acestor autorităţi şi nu este de natură să aducă atingere autonomiei Inspecţiei Judiciare, ale cărei atribuţii sunt de analiză, verificare şi control în domeniile specifice de activitate, iar nu de substituire a celorlalţi titulari ai acţiunii disciplinare. În absenţa unei puteri de decizie cu privire la începerea cercetării prealabile, după parcurgerea procedurii prevăzute de lege, respectiv după sesizarea Inspecţiei Judiciare şi efectuarea de către aceasta a verificării prealabile, rolul noilor titulari ai acţiunii disciplinare ar fi pur formal. 17. Curtea mai reţine că art. 52 alin. (3) din Constituţie nu este aplicabil în cauză, acest text constituţional vizând răspunderea statului în situaţia erorilor judiciare, şi nu răspunderea personală disciplinară a judecătorului/procurorului. De asemenea, reglementarea verificării prealabile nu încalcă rolul sau atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, reglementate prin art. 134 alin. (2) din Constituţie, Inspecţia Judiciară fiind parte a acestei autorităţi [structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 317/2004], cu competenţe în cercetarea abaterilor disciplinare săvârşite de judecători/procurori.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Raluca Deniza Bejan în Dosarul nr. 5.821/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 45 alin. (1), raportate la cele ale alin. (3), precum şi ale alin. (4) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015. PREŞEDINTE, DANIEL MARIUS MORAR Magistrat-asistent-şef, Benke Károly