DECIZIE Nr.
867 din 9 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 199 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 779 din 16 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 199 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de
Giulio-Costel Nedelcu în Dosarul nr. 2.211/121/2007 al Tribunalului Galaţi -
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.211/121/2007, Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 199 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Giulio-Costel Nedelcu în
dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios
administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la
liberul acces la justiţie, ale art. 124 referitoare la Infăptuirea
justiţiei, ale art. 126 alin. (1) şi (6) referitoare la realizarea justiţiei
şi la controlul judecătoresc al actelor administrative, ale art. 132 alin. (1)
referitoare la principiile ce guvernează activitatea procurorilor, precum şi
ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale referitoare la Dreptul la un proces
echitabil, deoarece persoana amendată judiciar nu
poate avea parte de un proces echitabil, întrucât nu are posibilitatea de a se
adresa instanţei de judecată împotriva ordonanţei procurorului prin care a fost
respinsă plângerea formulată împotriva abaterii disciplinare aplicate. In
opinia autorului, amenda judiciară este un act administrativ emis de parchet
şi, cu toate acestea, nu se poate adresa justiţiei pentru a verifica
legalitatea lui. De asemenea, de vreme ce acelaşi procuror soluţionează
plângerea formulată împotriva amenzii judiciare, se încalcă principiul
imparţialităţii şi controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor.
Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi
fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal nu
şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât Codul de
procedură penală, prin art. 199 alin. 2 şi art. 198 alin. 3, instituie
posibilitatea persoanei interesate de a face cerere de scutire sau reducere a
amenzii, asigurând liberul acces la justiţie, precum şi exercitarea drepturilor
constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor de a se
adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor
legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea
acestuia într-un termen rezonabil. Această soluţie rezultă atât din
dispoziţiile art. 126, cât şi din cele ale art. 129 din Constituţie, potrivit
cărora legiuitorul poate institui, în considerarea unei situaţii deosebite,
reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor
procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea
neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi
modalităţile prevăzute de lege.
In sfârşit, dispoziţiile art. 199 din Codul de
procedură penală nu sunt neconstituţionale nici în raport cu art. 124 din Legea
fundamentală, întrucât atât unicitatea, imparţialitatea, cât şi procedura de
judecată sunt realizate după aceleaşi legi, cu aplicarea unui regim identic.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 199 din Codul de procedură penală, cu denumirea
marginală Procedura privitoare la amenda judiciară, care au următorul
conţinut:
„Amenda se aplică de organul de urmărire penală,
prin ordonanţă, iar de instanţa de judecată, prin încheiere.
Persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori
reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen
de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii
de amendare.
Dacă persoana amendată justifică de ce nu a putut
îndeplini obligaţia sa, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată,
apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, amenda judiciară se
aplică de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, iar persoana
amendată pentru săvârşirea unei abateri judiciare poate cere emitentului
reducerea sau scutirea de amendă.
Critica autorului excepţiei este fundamentată pe ideea
încălcării dreptului la un proces echitabil, întrucât aceeaşi autoritate care a
aplicat sancţiunea este chemată să hotărască şi cu privire la reducerea sau
scutirea amenzii judiciare, partea interesată neavând posibilitatea de a
contesta în faţa judecătorului ordonanţa procurorului prin care i s-a respins plângerea.
Astfel, autorul excepţiei, pornind de la principii
general valabile pentru o judecată pe fondul cauzei, le extinde, în mod eronat,
şi la incidentele procedurale ce se pot ivi pe parcursul soluţionării
litigiului. Or, nu poate fi pus semnul egalităţii între cele două situaţii. De
altfel, cu privire la decizia organului emitent referitoare la cererea de
scutire ori de reducere a amenzii judiciare, partea interesată poate ataca
încheierea judecătorului odată cu fondul şi, când contestaţia vizează ordonanţa
procurorului, are la îndemână procedura prevăzută de art. 275 - art. 278 din
Codul de procedură penală, iar ulterior va putea contesta în faţa judecătorului
de fond în situaţia în care cauza este finalizată cu emiterea unui rechizitoriu
sau va putea uza de dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală în situaţia în care cauza este
finalizată cu o soluţie de netrimitere în judecată, care, în mod evident, poate
fi contestată şi în ce priveşte stabilirea cheltuielilor judiciare. Dimpotrivă,
s-ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil, dacă pentru orice măsură sau act care în
esenţă dinamizează procesul penal ar fi posibilă o contestare imediată.
In plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
adoptat o atitudine flexibilă referitoare la judecarea unei cauze de către o
instanţă imparţială, sens în care s-a cristalizat, până la proba contrarie,
criteriul imparţialităţii personale a magistratului vizat. Astfel, chiar în
Cauza Kyprianou contra Cipru, Curtea a constatat existenţa unei suspiciuni de imparţialitate nu
din cauza faptului că aceiaşi judecători se pronunţaseră anterior asupra
cauzei, ci datorită faptului că aceştia s-au grăbit să îl judece pe reclamant
pentru comportamentul său recalcitrant din faţa instanţei, fără a-i adresa mai
întâi un avertisment şi fără a-i da posibilitatea de a-şi retrage afirmaţiile
făcute la adresa completului. Iată de ce instanţa de la Strasbourg a evitat să
soluţioneze în mod tranşant o astfel de problemă, menţinând un stătu quo tocmai
pentru că s-a apreciat că circumstanţele fiecărei speţe în parte sunt
edificatoare pentru a se putea stabili dacă a fost sau nu afectată
imparţialitatea judecătorului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 199 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Giulio-Costel
Nedelcu în Dosarul nr. 2.211/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia
comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru