Decizia Nr.863 din 10.12.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 127 din 18 februarie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Trans Cojan COM - S.R.L. din Bucureşti, prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvenţă Corina Govoreanu, în Dosarul nr. 12.082/3/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.148D/2015.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Cătălin Mihalache, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, precum şi doamna Corina Govoreanu, în calitate de lichidator judiciar. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentanţilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul autoarei excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată. Expunând situaţia care a condus la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, menţionează că raportul juridic obligaţional din speţa de faţă a avut în vedere o creanţă, izvorâtă din angajarea răspunderii penale într-un dosar penal în care persoana juridică, aflată în prezent în insolvenţă, a fost obligată la plata unei sume de bani. Dosarul de insolvenţă se află pe rolul Tribunalului Bucureşti şi, ca urmare a imposibilităţii valorificării bunurilor, cauzate de menţinerea măsurilor asigurătorii sau a măsurilor preventive instituite în cadrul procesului penal, prevăzute de dispoziţiile art. 53 teza finală din Legea nr. 85/2006, măsuri care se menţin chiar dacă se valorifică bunul, au invocat excepţia de neconstituţionalitate. Totodată, arată că prevederile art. 53 din Legea nr. 85/2006 au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, însă în forma avută până la modificarea operată cu privire la instituirea măsurilor preventive sau măsurilor asigurătorii în procesul penal, prilej cu care s-a statuat că bunurile vândute în cadrul procedurii insolvenţei trebuie să fie libere de sarcini, indiferent de dreptul pe care o terţă persoană l-ar invoca asupra bunului valorificat.4. În continuare, susţine că prevederile criticate limitează exerciţiul dreptului de proprietate într-un mod inutil şi contrar drepturilor şi libertăţilor fundamentale consacrate de Constituţie, deoarece exerciţiul dreptului de proprietate trebuie limitat doar în cazuri prevăzute expres de lege şi care privesc un interes general. Or, limitarea prevăzută de textul art. 53 din Legea nr. 85/2006 se suprapune cu o altă limitare ca urmare a desfăşurării procedurii colective a procedurii insolvenţei, fiindastfel o a doua măsură de limitare a exerciţiului dreptului de proprietate care nu se justifică din punct de vedere juridic, social şi constituţional şi, prin urmare, suspendă orice posibilitate de valorificare a bunurilor şi de îndestulare a creanţelor, fiind contrară logicii juridice privind procedura colectivă şi concursuală prevăzută de Legea nr. 85/2006. De asemenea, consideră că este încălcat şi accesul liber la justiţie, întrucât nu există nicio posibilitate legală de a se formula contestaţie la executare prin care să se solicite ridicarea sechestrului asigurător după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deşi creanţa a devenit certă, fiind înscrisă la masa credală, iar titular al acesteia este statul, care poate beneficia de dispoziţiile Legii nr. 85/2006 şi de prerogativele acordate creanţelor la îndestulare, în condiţiile art. 121 şi art. 123 din legea menţionată. În acest context consideră că este o încălcare şi a liberei circulaţii a bunurilor, o afectare a bugetului de stat prin neplata taxelor aferente tranzacţiilor în cadrul procedurilor de insolvenţă, precum şi a dreptului cetăţenilor care, în acest fel, nu beneficiază de asigurări sociale. În final, susţine că nu se justifică menţinerea sechestrului asigurător în condiţiile menţionate mai sus, motiv pentru care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.5. Având cuvântul, lichidatorul judiciar precizează că bunurile nu pot fi valorificate ca urmare a menţinerii sechestrului asigurător, deoarece nicio persoană nu doreşte achiziţionarea unui bun care nu este liber de sarcini. Or, având în vedere că acest sechestru asigurător s-a transformat într-o creanţă, care este înregistrată în tabelul definitiv al creanţelor în ordinea de prioritate, nu se mai justifică menţinerea acestuia.6. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că menţinerea măsurii asigurătorii care a fost instituită pentru a împiedica înstrăinarea bunurilor de către debitor şi pentru a îndestula titularul creanţei penale reprezintă opţiunea legiuitorului care a înţeles să protejeze stabilitatea raporturilor juridice constituite înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, fără ca prin aceasta să fie îngrădit accesul liber la justiţie sau afectat dreptul de proprietate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 22 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 12.082/3/2011, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Trans Cojan COM - S.R.L. din Bucureşti, prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvenţă Corina Govoreanu, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 85/2006 prevăd că bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de această lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale imobiliare sau drepturi de retenţie, de orice fel, ori măsuri asigurătorii, cu excepţia măsurilor asigurătorii sau măsurilor preventive specifice instituite în cursul procesului penal.9. În ceea ce priveşte măsurile asigurătorii instituite în cursul procesului penal, respectiv măsurile necesare pentru recuperarea unor sume de bani, acestea sunt instituite pentru recuperarea prejudiciului provenit din infracţiune. Până la soluţionarea definitivă a procesului penal, aceste creanţe sunt provizorii, ele neputând să facă obiectul unei cereri de înscriere la masa credală. Prin urmare, până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, măsura sechestrului penal se impune a rămâne instituită, chiar şi faţă de bunurile valorificate în cadrul procedurii insolvenţei, aplicabile în acest sens fiind dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 85/2006.10. După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, creanţa devine certă şi poate fi solicitată înscrierea la masa credală. Odată cu înscrierea la masa credală prin intermediul organului statului care se ocupă de recuperarea sumei, aceasta dobândeşte rangul de preferinţă stabilit de Legea nr. 85/2006. Creanţa astfel stabilită prin hotărârea de condamnare va fi achitată în raport de dispoziţiile art. 121 şi art. 123 din lege, fără a se putea respecta prioritatea dată de sechestrul asigurător.11. Consideră că prevederile art. 53 din Legea nr. 85/2006, pentru a fi constituţionale, ar trebui completate în sensul ca bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege, să fie dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie, de orice fel, ori măsuri asigurătorii, cu excepţia măsurilor asigurătorii sau măsurilor preventive specifice, instituite în cursul procesului penal, „doar dacă nu a fost pronunţată o hotărâre penală definitivă". A menţine o măsură asigurătorie care a fost instituită pentru a evita ca debitorul să nu înstrăineze bunurile, pentru a îndestula titularul creanţei penale în cazul în care are deja posibilitatea de se înscrie la masa credală şi de a participa la distribuirea sumelor, înseamnă a împiedica însăşi valorificarea bunurilor, deoarece, aşa cum se întâmplă în prezent în faţa instanţelor de judecată, atunci când au fost menţinute sechestrele nu s-a putut continua procedura de valorificare.12. Astfel, ca urmare a menţinerii sechestrului asigurător asupra bunurilor ce fac obiectul procedurii de insolvenţă, se ajunge practic la suspendarea de facto, fără temei legal, a procedurii de valorificare a bunurilor. În aceste condiţii, dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi lipsesc de aplicabilitate prevederile tratatelor internaţionale cu privire la proprietate, deoarece limitează exerciţiul dreptului de proprietate, chiar în situaţia în care această protecţie nu mai este necesară, deoarece beneficiază de toate garanţiile stabilite de Legea nr. 85/2006.13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă, referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 85/2006, reţine că, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, creanţa devine certă şi poate fi solicitată înscrierea la masa credală, creanţa dobândind rangul de preferinţă stabilit de Legea nr. 85/2006 şi creanţa astfel stabilită va fi achitată în raport de dispoziţiile art. 121 şi art. 123 din Legea nr. 85/2006. Astfel, în faza procedurală a lichidării averii debitoarei, se urmăreşte, în principal, protejarea intereselor creditorilor prin acoperirea unei cât mai însemnate părţi din creanţe, iar preferinţa reglementată de lege în art. 123 este destinată să ocrotească drepturile titularilor de creanţe în funcţie de natura juridică a acestora, ordonarea categoriilor de creanţe realizându-se în considerarea unor criterii obiective şi rezonabile întemeiate pe argumente de protecţie socială sau raţiuni social-economice. În aceste condiţii, a menţine o măsură asigurătorie, care a fost instituită pentru a evita ca debitorul să nu înstrăineze bunurile, pentru a îndestula titularul creanţei penale în cazul în care are deja posibilitatea de a se înscrie la masa credală şi de a participa la distribuirea sumelor, înseamnă a împiedica însăşi valorificarea bunurilor, lichidarea averii debitorului, încălcarea drepturilor creditorilor înscrişi la masa credală, împiedicarea îndestulării creditorilor într-o procedură colectivă şi concursuală cum este cea prevăzută de legea insolvenţei.14. Apreciază că dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 85/2006 limitează exerciţiul dreptului de proprietate, lipseşte partea de liberul acces la justiţie, tinde la suspendarea procedurii de valorificare a bunurilor şi împiedică îndestularea creditorilorîntr-o procedură colectivă şi concursuală cum este cea prevăzută de Legea insolvenţei.15. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: „Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie, de orice fel, ori măsuri asigurătorii, cu excepţia măsurilor asigurătorii sau măsurilor preventive specifice, instituite în cursul procesului penal". Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date", precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.19. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (2) - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) - Accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) şi (2) - Dreptul de proprietate privată, art. 135 alin. (2) lit. a) şi lit. b) - Economia, art. 136 alin. (5) - Proprietatea şi art. 148 alin. (2) - Integrarea în Uniunea Europeană.20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile criticate se referă la dobândirea bunurilor libere de sarcini, cu anumite excepţii, respectiv „cu excepţia măsurilor asigurătorii sau măsurilor preventive specifice, instituite în cursul procesului penal". Or, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile art. 53 din Legea nr. 85/2006, pentru a fi constituţionale, ar trebui completate cu sintagma „doar dacă nu a fost pronunţată o hotărâre penală definitivă".21. Faţă de acestea, Curtea observă că, în speţa de faţă, prin critica de neconstituţionalitate formulată, autoarea acesteia tinde la modificarea textelor de lege criticate, soluţia legislativă existentă nemulţumindu-o. Or aceste norme legale au fost edictate în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. De aceea, chiar dacă omisiunea de reglementare ori caracterul incomplet al acestora ar fi reale, de principiu, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte completarea dispoziţiilor de lege, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Trans Cojan COM - S.R.L. din Bucureşti, prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvenţă Corina Govoreanu, în Dosarul nr. 12.082/3/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu