DECIZIE Nr.
862 din 28 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17, art. 18 si art. 26 alin. (2)
lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 45 din 22 ianuarie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17, art. 18 şi art. 26
alin. (2) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă,
excepţie ridicată de Federaţia „Energia Mileniul III" în Dosarul nr.
30.384/299/2005 (nr. vechi 29.916/2005) al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul autorului
excepţiei. Lipseşte partea Federaţia Sindicală „Hidroelectrica" HIDROSIND,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia. In acest sens, arată că prevederile art. 26 alin. (2) lit. c) din
Legea nr. 130/1996 permit apariţia unor situaţii abuzive în practică, astfel că
înregistrarea contractului colectiv de muncă poate avea loc şi în condiţiile în
care acesta nu este semnat de organizaţia sindicală care reprezintă salariaţii
din unitate sau din ramură sub un anumit procent.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, arătând că
textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 30.384/299/2005 (nr. vechi 29.916/2005), Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17, art. 18 şi art.
26 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de
muncă, excepţie ridicată de Federaţia „Energia
Mileniul III" în cauza ce are ca obiect constatarea nereprezentativităţii
autorului excepţiei şi a legalităţii înregistrării contractului colectiv de
muncă fără semnătura acestuia.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine
că stabilirea prin lege a unor criterii cantitative privind reprezentativitatea
organizaţiilor sindicale, precum şi permisiunea înregistrării unor contracte
colective de muncă nesemnate de organizaţia sindicală care reprezintă
salariaţii din unitate sau din ramură sub un anumit procent sunt contrare
rolului sindicatelor, dreptului la asociere, dreptului la negocieri colective
şi caracterului obligatoriu al convenţiilor colective, garantate de
Constituţie,
prevăzute şi de convenţiile Organizaţiei Internaţionale
a Muncii.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că, deşi art. 40 din Constituţie permite asocierea
cetăţenilor în sindicate, aceasta nu împiedică stabilirea prin legi speciale a
condiţiilor necesare care trebuie îndeplinite de organele sindicale la
negocierea contractului colectiv de muncă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că garantarea
dreptului la negocieri colective în materie de muncă şi a caracterului
obligatoriu al convenţiilor colective nu înseamnă şi posibilitatea participării
părţilor la negocieri şi la semnarea convenţiilor respective, fără îndeplinirea
de către acestea a condiţiilor prevăzute de lege. De asemenea, consideră că
textele de lege criticate reprezintă o expresie a prevederilor art. 9 din
Constituţie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât stabilirea
condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească organizaţiile sindicale pentru
a putea participa la negocierea contractului colectiv de muncă este atributul
exclusiv al legiuitorului, iar stabilirea condiţiilor pe care trebuie să le
îndeplinească contractul colectiv de muncă pentru a putea fi înregistrat nu
este de natură să aducă atingere libertăţii de asociere a cetăţenilor şi
garantării dreptului la negocieri colective în materie de muncă şi a
caracterului obligatoriu al convenţiei colective.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 17, art. 18 şi art. 26 alin. (2) lit. c) din Legea
nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998.
lit. c) a alin. (2) al art. 26 a fost introdusă
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2004 pentru completarea art. 26 alin. (2) din Legea nr.
130/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 19 martie 2004, aprobată
prin Legea nr. 218/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004. Aceste
dispoziţii legale au următorul conţinut:
- Art. 17: „(1) La
negocierea contractelor colective de muncă la nivel naţional, de ramură şi de
unitate participă organizaţiile sindicale care îndeplinesc, cumulativ,
următoarele condiţii:
a) la nivel naţional:
- au statut legal de confederaţie sindicală;
- au independenţă organizatorică şi patrimonială;
- au în componenţă structuri sindicale proprii, în
cel puţin jumătate din numărul total al judeţelor, inclusiv în municipiul
Bucureşti;
- au în componenţă federaţii sindicale
reprezentative din cel puţin 25% din ramurile de activitate;
- organizaţiile sindicale componente au, cumulat,
un număr de membri cel puţin egal cu 5% din efectivul salariaţilor din economia
naţională;
b) la nivel de ramură:
- au statut legal de federaţie sindicală;
- au independenţă organizatorică şi patrimonială;
- organizaţiile sindicale componente au, cumulat,
un număr de membri cel puţin egal cu 7% din efectivul salariaţilor din ramura
respectivă;
c) la nivel de unitate:
- au statut legal de organizaţie sindicală;
- numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel
puţin o treime din numărul salariaţilor unităţii.
(2) Indeplinirea condiţiilor de reprezentativitate
a organizaţiilor sindicale se constată, la cererea acestora, de către
instanţele judecătoreşti, după cum urmează:
a) la nivel naţional şi de ramură, de către
Tribunalul Municipiului Bucureşti;
b) la nivel de unitate, de către judecătoria în a
cărei rază teritorială se află sediul unităţii.
(3) Hotărârea este supusă numai recursului. ";
- Art. 18: „(1) Organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional sunt
reprezentative şi la nivelul ramurilor şi al grupurilor de unităţi în care au
organizaţii componente de tip federativ. Sunt, de asemenea, reprezentative şi
federaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 17 alin.
(1) lit. b).
(2) In mod corespunzător, organizaţiile sindicale
reprezentative la nivelul ramurilor sunt reprezentative şi la nivelul
grupurilor de unităţi în care au organizaţii sindicale proprii.
(3) Organizaţiile sindicale din unitate sunt
reprezentative, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit.
c), precum şi dacă sunt afiliate la o organizaţie sindicală
reprezentativă.";
- Art. 26 alin. (2) lit.
c): „(2) Contractele colective de muncă vor fi
înregistrate fără semnătura tuturor reprezentanţilor părţilor, dacă:
c) reprezentanţii părţilor la negociere care nu au
semnat contractul colectiv de muncă reprezintă sub o treime din numărul salariaţilor
unităţii, sub 7% din efectivul salariaţilor din ramura respectivă sau sub 5%
din efectivul salariaţilor din economia naţională, după caz."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
de lege autorul excepţiei invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 9
privind rolul sindicatelor, art. 40 privind libertatea de asociere şi art. 41
alin. (5) referitor la garantarea dreptului la negocieri colective şi a
caracterului obligatoriu al convenţiilor colective.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit prevederilor art. 9 din Constituţie, sindicatele,
patronatele şi organizaţiile profesionale îşi desfăşoară activitatea conform
statutelor lor, în condiţiile legii. Astfel, legiuitorul este în drept să
stabilească condiţiile obligatorii în care aceste organizaţii îşi desfăşoară
activitatea, inclusiv condiţiile de reprezentativitate pentru a putea îndeplini
anumite acte importante. De asemenea, acelaşi articol din Constituţie prevede
că organizaţiile sindicale „contribuie la apărarea drepturilor şi la
promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor
lor". Prin urmare, în situaţia în care actele îndeplinite ori măsurile
luate au efecte nu numai asupra membrilor lor, ci şi asupra restului salariaţilor
din unitate, din ramură sau pe plan naţional, apare ca firească cerinţa legală
ca aceste organizaţii să aibă un grad minim de reprezentativitate. In acelaşi
timp, în cazul în care la negocierile colective participă şi organizaţii care
nu au gradul de reprezentativitate cerut de lege şi care, în final, nu acceptă
anumite clauze ale contractului colectiv de muncă asupra cărora au convenit
organizaţiile patronale şi sindicale reprezentative, cele nereprezentative nu
pot împiedica încheierea convenţiei colective şi nici înregistrarea ori
aplicarea acesteia.
Prin prisma acestor argumente, Curtea reţine că
stabilirea unor condiţii legale privind reprezentativitatea reprezintă o
expresie a dispoziţiilor constituţionale referitoare la activitatea şi rolul
sindicatelor, ce nu afectează în niciun fel exerciţiul dreptului la liberă
asociere ori garanţia caracterului obligatoriu al convenţiilor colective legal
încheiate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 17, art. 18 şi art. 26 alin. (2) lit. c) din Legea nr.
130/1996 privind contractul colectiv de muncă, excepţie ridicată de Federaţia
„Energia Mileniul III "
în Dosarul nr. 30.384/299/2005 (nr. vechi 29.916/2005) al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea