DECIZIE   Nr. 862 din 16 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 524 din 30 iulie 2009

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Lăzăroiu                            -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Carmen-Cătălina Gliga               - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Chen Fuyong în Dosarul nr. 7.213/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal, însoţit de traducătorul autorizat de limba chineză, dl Ioan Budura. Lipseşte partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul părţii prezente. Aceasta, prin translator, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că noile cerinţe prevăzute de textele de lege criticate pentru prelungirea dreptului de şedere temporară în scop de muncă îl pun în imposibilitatea de a mai rămâne pe teritoriul României, având în vedere că acesta obţinuse dreptul de şedere temporară în temeiul altor prevederi legale aplicabile în materie, anterior modificărilor aduse prin reglementările atacate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, Decizia nr. 821/2009 a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 17 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.213/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Chen Fuyong într-o cauză având ca obiect o acţiune în anulare formulată împotriva unei decizii de returnare de pe teritoriul României, emisă de Oficiul Român pentru Imigrări.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate, din cauza impreciziei şi neclarităţii normelor pe care le reglementează, încalcă principiul neretroactivităţii legii, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la muncă. Apreciază autorul excepţiei că dispoziţiile legale examinate nu disting cu privire la situaţiile tranzitorii şi ar fi trebuit să cuprindă precizări în legătură cu străinii care obţinuseră deja avizul pentru angajarea în muncă şi veniseră în România în baza legii în redactarea anterioară modificărilor intervenite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007, astfel încât aceştia să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situaţia lor.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind conforme prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România şi ale art. 7 alin. (1) lit. c)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2008, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul conţinut:

-Art. 7 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007: „(1) In vederea obţinerii autorizaţiei de muncă pentru lucrătorii permanenţi, angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune la Oficiul Român pentru Imigrări o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de următoarele documente: (...) c) scrisoarea prin care se atestă bonitatea angajatorului, eliberată de banca la care acesta are deschis contul.";

- Art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 - Prelungirea dreptului de şedere temporară în scop de muncă: „(1) Străinilor intraţi în România în scopul angajării în muncă li se prelungeşte dreptul de şedere temporară, dacă: a) sunt titulari ai unei autorizaţii de muncă valabile;".

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 41 alin. (1) cu privire la interdicţia îngrădirii dreptului la muncă. Se invocă, de asemenea, art. 6 par.1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil, precum şi jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Astfel, Curtea reţine că autorul excepţiei critică, în realitate, modalitatea în care instanţa de judecată învestită cu soluţionarea litigiului pe parcursul căruia a invocat excepţia a interpretat şi a aplicat dispoziţiile de lege criticate, raportat, desigur, la situaţia de fapt specifică speţei. In acest context, se susţine că prevederile art. 7 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România au caracter retroactiv, încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la muncă, deoarece se aplică şi străinilor intraţi în România în scopul angajării în muncă ce au obţinut avizul necesar în conformitate cu legislaţia în vigoare la acel moment, anterior modificărilor legislative introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007. Acest act normativ a reglementat condiţii diferite pentru acordarea dreptului de prelungire a şederii temporare în România în acelaşi scop - de muncă -, astfel că, fiind în imposibilitate de a le îndeplini, solicitantul este nevoit să se întoarcă în ţara de origine.

Faţă de aceste susţineri, Curtea arată că modalitatea de interpretare şi aplicare a unui anumit text de lege, raportat la o situaţie de fapt dată, nu poate constitui premisa invocării neconstituţionalităţii acelui text. O astfel de critică nu poate fi reţinută, deoarece neconstituţionalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia, fiind dedusă exclusiv din relaţia de contrarietate a textului legal supus controlului faţă de normele şi principiile fundamentale invocate, şi nu dintr-o situaţie nefavorabilă, la un moment dat, unei părţi sau alteia dintr-un proces. In acest sens, Curtea reţine că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că noile condiţii reglementate pentru prelungirea dreptului de şedere temporară în România nu sunt aceleaşi cu cele prevăzute, într-o legislaţie anterioară, pentru acordarea iniţială a aceluiaşi drept. Or, operaţiunile de interpretare şi aplicare ale unui text legal la circumstanţele specifice unei cauze aparţin în exclusivitate competenţei instanţei de judecată învestite cu soluţionarea acesteia, şi nu Curţii Constituţionale.

In plus, Curtea constată că a mai soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect şi o motivare identică, pronunţându-se în acelaşi sens, al respingerii ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 821/2009.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Chen Fuyong în Dosarul nr. 7.213/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi