DECIZIE Nr. 86
din 27 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 165 din 8 martie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Benke Karoly -
magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de George-Cesario Răucescu în Dosarul
nr. 2.914/91/2009 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 10 mai 2010, pronunţată în Dosarul
nr. 2.914/91/2009, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări
sociale a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de George-Cesario Răucescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea
recursului declarat împotriva unei sentinţe prin care a fost admisă contestaţia
formulată la decizia de suspendare a contractului individual de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate constituie premisa
înlăturării de către angajator a persoanelor incomode pe criterii arbitrare,
fără o cercetare disciplinară prealabilă. Se apreciază că este încălcată
prezumţia de nevinovăţie; totodată, se susţine că despăgubirile care s-ar putea
acorda în cazul anulării deciziei de suspendare a contractului individual de
muncă nu pot acoperi traumele psihice suferite de angajat.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată, reiterând considerente de
principiu care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24 din 22
ianuarie 2003.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, reiterând
considerente de principiu care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale
nr. 24 din 22 ianuarie 2003.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările
ulterioare, care au următorul cuprins:
„(1) Contractul individual de muncă poate fi
suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii: [...]
c) în cazul în care
angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost
trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până
la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;".
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie,
art. 24 privind dreptul la apărare, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă
şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că, în raport cu critici de neconstituţionalitate identice, a constatat
constituţionalitatea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii. In acest sens, Curtea reţine, cu titlu exemplificativ,
Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, Decizia nr. 520 din 11 octombrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 7 noiembrie
2005, şi Decizia nr. 926 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 773 din 14 noiembrie 2007.
Prin aceste decizii Curtea a statuat că suspendarea contractului individual de muncă constituie o
măsură temporară, putând fi dispusă de angajator faţă de salariatul împotriva
căruia s-a formulat plângerea penală ori s-a început urmărirea penală pentru
săvârşirea de infracţiuni incompatibile cu funcţia deţinută. Pe perioada
suspendării salariatul nu poate deţine doar funcţia cu care este incompatibilă
fapta pentru care s-a formulat plângerea penală, nefiind împiedicat să se încadreze
la altă unitate ori în altă funcţie chiar la aceeaşi unitate. Astfel, dreptul
său la muncă nu este atins.
Curtea a mai arătat că măsura suspendării nu este
contrară nici principiului prezumţiei de nevinovăţie, întrucât plângerea penală
se întemeiază pe date şi pe indicii cu privire la săvârşirea de salariat a unei
infracţiuni incompatibile cu funcţia deţinută, iar existenţa ori inexistenţa
vinovăţiei se stabileşte prin hotărâre judecătorească definitivă. Fapta
salariatului, chiar dacă nu va atrage răspunderea penală a acestuia, poate
constitui abatere disciplinară, ce poate fi sancţionată inclusiv cu încetarea
contractului de muncă. In situaţii în care se va constata nevinovăţia
salariatului şi dispunerea nejustificată a suspendării contractului individual
de muncă, salariatul are dreptul la măsuri reparatorii corespunzătoare în
temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora „In
cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c), dacă se constată nevinovăţia
celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară, plătindu-i-se, în
temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire
egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada
suspendării contractului".
Curtea a mai reţinut că dispoziţiile legale criticate
se aplică în mod egal faţă de toţi salariaţii care se află în situaţii
identice, fără privilegii şi fără discriminări. Prevederile art. 52 alin. (2)
din Codul muncii, pe lângă reparaţiile acordate salariatului al cărui contract
de muncă s-a suspendat, reprezintă şi garanţii pentru prevenirea
comportamentului abuziv al angajatorului. Intrucât dispoziţiile legale
examinate nu restrâng exerciţiul niciunui drept fundamental, prevederile art.
53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate în
deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de George-Cesario Răucescu în Dosarul
nr. 2.914/91/2009 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie
2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly