DECIZIE Nr.
859 din 24 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 si ale anexei la Ordonanta
Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de
piata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 485 din 15 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 81 din Legea nr. 650/2002"
pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea
produselor şi serviciilor de piaţă, precum şi ale „anexei nr. 3 la Ordonanţa
Guvernului nr. 99/2000", excepţie invocată de Societatea Comercială „Pit
Stop" - SRL în Dosarul nr. 19.452/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 18 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr.
19.452/325/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 81 din Legea nr. 650/2002"
pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea
produselor şi serviciilor de piaţă, precum şi ale „anexei nr. 3 la Ordonanţa
Guvernului nr. 99/2000", excepţie invocată de Societatea Comercială
„Pit Stop" - SRL. In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se
susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale,
întrucât stabilesc un tratament diferenţiat „al contravenientului persoană
juridică şi al contravenientului persoană fizică sub aspectul cuantumului şi al
condiţiilor de desfăşurare a activităţilor comerciale propriu-zise". Se
mai arată, cu privire la anexa la ordonanţă, că „include, spre exemplu, Codul
CAEN 5020 - Intreţinerea şi repararea autovehiculelor (fără reparaţii
executate în întreprinderi organizate de tip industrial), îngrădind practic
persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de «întreprinderi organizate
de tip industrial» dreptul la muncă, prin instituirea unor reguli, taxe şi
proceduri de autorizare discriminatorii în raport cu categoriile de comercianţi
arătate supra".
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia
invocată este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, se constată că acesta îl constituie, în realitate,
dispoziţiile art. 81 şi ale anexei nr. 3 la Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000
privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 650/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002, care se regăsesc
în art. 74 şi în anexa aceleiaşi ordonanţe, urmare republicării Ordonanţei
Guvernului nr. 99/2000 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din
31 august 2007, cu renumerotarea textelor (anexele nr. 1 şi 2 fiind abrogate
prin art. I pct. 73 din Legea nr. 650/2002).
Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra
dispoziţiilor art. 74 şi ale anexei la Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, aprobată prin Legea nr.
650/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din
31 august 2007, având următorul cuprins:
- Art. 74: „Sancţiunile prevăzute la art. 73 se pot
aplica şi persoanelor juridice, caz în care limitele minime şi maxime ale
amenzilor se dublează.";
- Anexa care face parte integrantă din ordonanţă
cuprinde „Tabelul cu clasificarea activităţilor din economia
naţională".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în
art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 - Munca
şi protecţia socială a muncii, art. 45 - Libertatea economică, art.
52 alin. (2) - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
se constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile legale
criticate, referitoare la dublarea cuantumului amenzilor contravenţionale în
cazul persoanelor juridice şi la clasificarea activităţilor din economia
naţională, nu contravin dreptului la muncă. Textul constituţional care
reglementează acest drept nu interzice stabilirea unor condiţii în legătură cu
exercitarea dreptului la muncă, atâta timp cât aceste condiţii se aplică
oricărei persoane care doreşte să aleagă o profesie sau un loc de muncă. Nu se
aduce atingere nici dispoziţiilor art. 41 şi art. 53 din Constituţie, întrucât
normele în discuţie nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertăţi
fundamentale, ci instituie sancţiuni pentru comercianţii care nu respectă
dispoziţiile legale referitoare la comercializarea produselor şi serviciilor de
piaţă. De altfel, libertatea economică implică accesul liberal persoanei la o
activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile
impuse de lege.
Se constată, totodată, că în jurisprudenţa sa, Curtea
Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 74 din
Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi
serviciilor de piaţă. Astfel, prin Decizia nr. 369 din 17 aprilie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007,
Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată, reţinând că
dispoziţiile art. 81 (în prezent art. 74) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000
„reprezintă norme coercitive care constituie sancţiuni pentru comercianţii care
nu respectă dispoziţiile legale referitoare la comercializarea produselor şi
serviciilor de piaţă, iar reglementarea unei sancţiuni mai aspre pentru
persoanele juridice este justificată de pericolul social ridicat al faptei
săvârşite de aceasta, şi nu de posibilităţile financiare, astfel cum susţine
autorul excepţiei. Legiuitorul a înţeles să recurgă la sancţionarea
contravenţională mai drastică a comercianţilor persoane juridice în scopul
prevenirii şi sancţionării faptelor care generează sau ar putea genera fenomene
economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Mai mult decât atât, unele
contravenţii nu pot fi săvârşite decât de agenţii economici." De asemenea,
prin Decizia nr. 891 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, Curtea a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 din
Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi
serviciilor de piaţă, pentru considerentele acolo arătate. Intrucât nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei
Curţii, atât soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate, cât şi
considerentele acestora sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 74 şi ale anexei la Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie invocată de
Societatea Comercială „Pit Stop" - SRL în Dosarul nr. 19.452/325/2008 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta