DECIZIE Nr.
859 din 16 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5-8 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor masuri în domeniul finantelor
publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 520 din 29 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen Cătălina Gliga - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5-8 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor măsuri în domeniul finanţelor
publice, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.
La apelul nominal răspunde doamna Bianca Drăghici,
expert pentru probleme juridice în cadrul instituţiei Avocatul Poporului.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Avocatului Poporului solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat
în adresa de sesizare a Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile de lege criticate
contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi
art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Adresa nr. 1.315 din 5 februarie 2009, trimisă
Curţii Constituţionale în temeiul prevederilor art. 146 lit. d) teza finală din
Constituţie, Avocatul Poporului a ridicat direct excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5-8 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor măsuri în domeniul finanţelor
publice.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, potrivit art. 480 din Codul civil,
dreptul de proprietate este atât un drept absolut ce se exercită prin cele 3
prerogative ale sale, usus, fructus şi abusus, cât şi un drept exclusiv
din punctul de vedere al titularului, care le poate exercita în mod liber, cu
respectarea, însă, a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii.
Or, dacă, potrivit Constituţiei, dreptul de proprietate privată este garantat,
atunci el este garantat cu toate cele trei prerogative ale sale. Prin urmare,
textele de lege criticate, stabilind plata drepturilor salariale prin
intermediul cardurilor, încalcă două dintre prerogativele dreptului de
proprietate, anume posesia şi, respectiv, folosinţa. Potrivit jurisprudenţei
Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de „bun" înglobează orice
interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică. In acest
sens, salariul poate fi asimilat unui bun protejat de art. 1 din primul
Protocol adiţional la convenţie. In plus, Curtea Constituţională, prin Decizia
nr. 1.221/2008, a statuat că dreptul la salariu este o componentă a dreptului
la muncă şi protecţie socială a muncii ca drept fundamental cu un conţinut
complex.
In continuare se susţine că, pentru salariile plătite
prin carduri, instituţiile de creditare prin intermediul cărora se efectuează
aceste plăţi nu plătesc dobânzi, ceea ce duce la o îmbogăţire fără just temei a
acestora. Mai mult, în virtutea dreptului de proprietate care se întinde la tot
ceea ce bunul produce, proprietarul poate cere terţului la care se află bunul
şi restituirea fructelor produse de acesta.
Şi, în fine, se arată că art. 8 din ordonanţa de
urgenţă criticată permite exceptarea de la regula plăţii salariului prin
intermediul cârdului, dar o asemenea măsură este lăsată la aprecierea
ministrului finanţelor.
In conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr.
47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
excepţia neîntemeiată. In acest sens, arată că, având în vedere prevederile
art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul poate, în considerarea unor
interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze incidenţa şi a altor
drepturi fundamentale ale cetăţenilor decât cel de proprietate, într-o
interpretare sistematică a Constituţiei, astfel încât ele să nu fie suprimate
prin modul de reglementare a dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând adresa de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
reprezentantului Avocatului Poporului, concluziile procurorului, prevederile de
lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza finală din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29-33 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de
Avocatul Poporului.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 5-8
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor
măsuri în domeniul finanţelor publice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 882 din 21 decembrie 2007, modificată prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 37/2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 276 din 8 aprilie 2008, şi aprobată prin Legea nr. 150/2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 18 iulie
2008.
Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 5: „Ministerele, celelalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi
instituţiile publice din subordinea acestora, indiferent de sistemul de
finanţare, vor lua măsurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale
personalului prin intermediul cardurilor.";
- Art. 6: „(1) Trecerea la plata drepturilor
salariale prin intermediul cardurilor pentru instituţiile publice cu sediile în
municipii şi oraşe, prevăzute la art. 5, se va face până la data de 31 martie
2008.
(2) Salariaţii instituţiilor publice cu sediile în
mediul rural, prevăzute la art. 5, beneficiază, la cerere, de plata drepturilor
salariale prin intermediul cardurilor. ";
- Art. 7: „(1) Instituţiile de credit prin care se
efectuează plăţile prevăzute la art. 5 sunt selectate de ordonatorii de
credite, în condiţiile legii.
(2) Salariaţii pot opta pentru plata pe card a
salariilor prin intermediul altor instituţii de credit decât cele selectate în
condiţiile alin. (1).";
- Art. 8: „Instituţiile publice sau, după caz,
categoriile de persoane pentru care instituţiile publice sunt exceptate de la
prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă sunt stabilite prin ordin al
ministrului economiei şi finanţelor, la propunerea ordonatorilor principali de
credite."
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată şi ale
art. 135 alin. (2) lit. b), potrivit căruia statul trebuie să asigure
protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi
valutară. Este invocată şi încălcarea art. 1 paragraful 1 din primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Analizând sesizarea, Curtea Constituţională urmează să
admită excepţia de neconstituţionalitate formulată de Avocatul Poporului şi să
constate că prevederile art. 5-8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
149/2007 contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit
cărora „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt
garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin
lege", şi prevederilor art. 1 paragraful 1 din primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, potrivit cărora „Orice persoană fizică sau juridică are
dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de
proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile
prevăzute de lege şi de prevederile generale ale dreptului internaţional".
Chiar dacă drepturile salariale nu sunt drepturi reale,
cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanţă, în privinţa apărării
lor, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului acestea sunt
asimilate cu bunuri, statuându-se că noţiunile de „bun" ş\
„proprietate" au un sens care „nu este limitat la dreptul de
proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde şi alte drepturi si
interese patrimoniale" (cauza Beyler împotriva Italiei, 2000).
Obligarea personalului din instituţiile publice de a
primi drepturile salariale prin intermediul cardului condiţionează folosinţa
acestor „bunuri" de existenţa bancomatelorşi automat de voinţa unor
persoane juridice private (bănci), care percep pentru eliberarea banilor
anumite comisioane. In aceste condiţii, se ajunge la micşorarea drepturilor
salariale ale persoanelor din instituţiile publice, fără a se ţine cont de
consimţământul acestora. Mai mult, titularii cardurilor nu pot folosi şi
dispune de drepturile lor salariale în orice situaţie, fiind ţinuţi de
limitarea zilnică a retragerilor sumelor de bani al căror plafon este stabilit
de bancă. Or, nici chiar legiuitorul nu poate limita un drept, decât doar
pentru un interes de utilitate publică, şi nicidecum pentru un interes privat.
Nimeni nu poate împiedica însă ca persoana să poată
solicita eliberarea unui cârd pentru a putea primi drepturile sale salariale
sau alte drepturi de creanţă în această modalitate financiară.
De altfel, Curtea reţine că art. 6 alin. (2) şi art. 8
din ordonanţa de urgenţă criticată permit exceptarea de la regula plăţii
drepturilor salariale prin intermediul cârdului, dar o asemenea măsură este
lăsată la aprecierea ministrului finanţelor publice.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată
direct de Avocatul Poporului şi constată că prevederile art. 5-8 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 149/2007 privind aprobarea unor măsuri în domeniul
finanţelor publice sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se
înţelege că plata drepturilor salariale prin cârd este obligatorie.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului
şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu