DECIZIE Nr.
854 din 9 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006
privind azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 760 din 9 noiembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de Mesrobyan Armen în Dosarul nr.
910/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează faptul că partea
Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că
nu se impune schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 910/302/2007, Judecătoria
Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea
nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie
ridicată de Mesrobyan Armen într-o cauză civilă având ca obiect plângerea
formulată de acesta împotriva hotărârii prin care Oficiului Naţional pentru
Refugiaţi (actualul Oficiu Român pentru Imigrări) i-a respins cererea de
acordare a statutului de refugiat sau de obţinere a protecţiei subsidiare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin regula instituită de art. 66 alin.
(1) din Legea nr. 122/2006 se creează o situaţie inechitabilă între
solicitantul de azil şi Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, întrucât, la
momentul pronunţării soluţiei instanţei, solicitantul de azil nu cunoaşte ce
motive a reţinut instanţa de judecată pentru acordarea statutului de refugiat.
In acest fel, el este obligat să declare recurs indiferent de soluţia instanţei
de fond, numai pentru a nu pierde acest drept. In schimb, Oficiul Naţional
pentru Refugiaţi va declara recurs numai atunci când soluţia pronunţată de
instanţa de fond îi este nefavorabilă. Regulile procedurale speciale
referitoare la termenul de exercitare a recursului de către solicitantul
statutului de refugiat sunt în defavoarea acestuia. Prin urmare, lipsa
solicitantului la momentul pronunţării hotărârii instanţei de fond, chiar
dintr-o cauză obiectivă, neimputabilă lui, il împiedică să folosească singura cale de atac prevăzută de lege.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
dispoziţiile Legii nr. 122/2006 fiind în concordanţă cu prevederile
constituţionale şi cu cele ale convenţiei invocate, aşa cum a statuat şi Curtea
Constituţională în jurisprudenţa sa.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se
la jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că
aspectele deja statuate sunt valabile şi în prezenta cauză, motiv pentru care
apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că „posibilitatea de declarare a recursului în termen de 5 zile de la
pronunţare nu este de natură a afecta dreptul părţilor la un proces echitabil,
având în vedere specificul de reglementare a procedurii acordării azilului în
România".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul
în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Ca urmare a
dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind
înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii
pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea
şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 424 din 26 iunie
2007, potrivit cărora, „In cuprinsul actelor normative în vigoare,
sintagmele «Autoritatea pentru Străini» şi «Oficiul Naţional pentru Refugiaţi»
se înlocuiesc, în mod corespunzător, cu sintagma «Oficiul Român pentru
Imigrări»", dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:
Art. 66 alin. (1): „(1)
Impotriva hotărârii instanţei Contestatarul sau Oficiul Român pentru Imigrări
poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din
Constituţie - referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil - şi celor ale art. 16 alin. 1 şi 2 din Convenţia privind
Statutul refugiaţilor - Geneva, 1951, la care România a aderat prin Legea nr.
46/1991, referitoare la „Dreptul de a sta în justiţie", prin raportare la
următoarele prevederi din Constituţie: art. 11 alin. (1) şi (2) - Dreptul
internaţional şi dreptul intern, art. 18 alin. (2) - Dreptul de azil şi art. 20
alin. (2) - Tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România au mai fost supuse controlului de constituţionalitate
exercitat de Curtea Constituţională. Astfel, prin
Decizia nr. 898 din 5 decembrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2007, Decizia nr. 117 din 15 februarie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 12 martie 2007, şi Decizia nr. 286 din 22 martie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, Curtea a constatat că aceste
dispoziţii de lege sunt constituţionale pentru argumentele acolo reţinute.
Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o
reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în
România, excepţie ridicată de Mesrobyan Armen în Dosarul nr. 910/302/2007 al
Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu