DECIZIE Nr.
851 din 28 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 173 alin. 2 si 3 din Legea nr.
58/1998 privind activitatea bancara
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 37 din 18 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. 2 şi 3 din Legea nr.
58/1998 privind activitatea bancară, excepţie ridicată de Romică Dobrîncu în
Dosarul nr. 6.771/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 698 din
3 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.771/2006, Tribunalul Iaşi - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 173 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea
bancară, excepţie ridicată de Romică Dobrîncu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prin instituirea unui corp de executori
aparţinând băncilor se încalcă principiul protecţiei egale a dreptului de
proprietate în favoarea băncilor, care, având posibilitatea de a-şi executa
titlurile executorii prin proprii angajaţi, obţin avantaje de natură financiară
şi fiscală în protejarea creanţelor lor. Pe de altă parte, Ministerul
Justiţiei, prin aprobarea statutului corpului de executori bancari, legitimează
activitatea acestuia şi conferă actelor întocmite forţa autorităţii publice,
ceea ce contravine prevederilor constituţionale referitoare la delegarea
legislativă.
Tribunalul laşi - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale
invocate, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind
neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 173 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 58/1998 privind
activitatea bancară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005,
prevederi care au următorul conţinut: „Separat sau în cadrul asociaţiei
profesionale, băncile vor putea să-şi organizeze un corp propriu de executori,
a cărui activitate va fi strict legată de punerea în executare a titlurilor
executorii aparţinând băncilor.
Statutul acestui corp de executori va fi aprobat prin
ordin al ministrului justiţiei."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă o serie de prevederi constituţionale şi internaţionale
cuprinse în tratate la care România este parte.
In prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a
fost ridicată în faţa Judecătoriei laşi, care, prin încheiere, a respins
cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Impotriva acestei încheieri
autorul excepţiei a formulat recurs la Tribunalul laşi - Secţia civilă,
instanţă care, prin Decizia civilă nr. 698 din 3 mai 2006, a admis calea de
atac şi a modificat încheierea judecătoriei în sensul sesizării Curţii
Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
Intr-o atare situaţie, Curtea
constată că decizia pronunţată de Tribunalul laşi nu a soluţionat fondul
cauzei,împrejurare ce ar fi făcut inutil controlul de constituţionalitate al
prevederilor criticate, ci numai problema admisibilităţii excepţiei de
neconstituţionalitate. Aşa fiind, deşi sesizarea nu s-a realizat printr-o
încheiere, pentru a se evita tergiversarea soluţionării litigiului dintre
părţi, deci pentru înfăptuirea cu celeritate a actului de justiţie, Curtea
Constituţională reţine spre judecare critica formulată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 173 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 58/1998 privind
activitatea bancară au mai fost supuse controlului de constituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 11/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 180 din 24
februarie 2006, Curtea a reţinut că textul de lege criticat aparţine unei legi
organice şi nu există nicio contrarietate între acesta şi prevederile art. 1
alin. (4) din Constituţie, întrucât nici executorii bancari şi nici executorii
judecătoreşti nu fac parte din puterea judecătorească. S-a reţinut totodată că
prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză,
deoarece critica autorului excepţiei privind încălcarea dreptului de
proprietate, astfel cum este formulată, nu vizează textul supus controlului de
constituţionalitate, ci actele concrete efectuate de
executorul bancar, apreciate ca abuzive de autorul
excepţiei.
De asemenea, Curtea a constatat că actele de executare
îndeplinite de executorii bancari sunt supuse, ca şi actele de executare
îndeplinite de executorii judecătoreşti, aceloraşi căi de atac prevăzute de
lege, astfel că debitorii sunt apăraţi împotriva eventualelor abuzuri care ar
decurge din apartenenţa executorilor bancari la structurile organizaţiei
creditoare.
Nu poate fi primită nici susţinerea autorului
excepţiei, în sensul că dispoziţia criticată contravine prevederilor
constituţionale referitoare la delegarea legislativă, întrucât art. 173 alin. 3
aparţine unei legi organice, iar aprobarea de către ministrul justiţiei a
Statutului Corpului executorilor bancari, prin Ordinul nr. 2.628/C din 8
noiembrie 1999 (publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 565 din 19 noiembrie 1999),
este legitimată prin delegarea dată de această lege.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 173 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară,
excepţie ridicată de Romică Dobrîncu în Dosarul nr. 6.771/2006 al Tribunalului
Iaşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu