DECIZIE   Nr. 850 din 28 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanta Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 37 din 18 ianuarie 2007

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Şerban Viorel Stănoiu          - judecător

Tudorel Toader                     - judecător

Ion Tiucă                               - procuror

Benke Karoly                         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" - S.A. Bucureşti - Sucursala Dolj în Dosarul nr. 5.656C/2006 al Judecătoriei Târgu Jiu.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea nr. 116C din 12 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.656C/2006, Judecătoria Târgu Jiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Omniasig" - S.A. Bucureşti - Sucursala Dolj într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autorul excepţiei împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul legal criticat încalcă art. 21 din Constituţie, întrucât limitează exerciţiul dreptului societăţilor de asigurare de a ataca în justiţie actul constatator al unei contravenţii, act de care societăţile de asigurare sunt ţinute pentru plata despăgubirilor în cazul producerii riscului asigurat. Se mai apreciază că limitarea participării procesuale a societăţilor de asigurare nu permite ca acestea să se bucure de toate garanţiile procesuale care condiţionează dreptul la un proces echitabil.

Judecătoria Târgu Jiu apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens, se arată că nu este limitat accesul liber la justiţie al societăţilor de asigurări, acestea având posibilitatea apărării intereselor legitime pe calea unei acţiuni civile de drept comun, nefiindu-le opozabil procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In argumentarea acestui punct de vedere, se susţine că textul legal criticat instituie norme de procedură cu privire la soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Această modalitate de reglementare reprezintă opţiunea exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodată, se arată că societăţile de asigurare au posibilitatea apărării intereselor lor legitime pe calea unei acţiuni civile, potrivit regulilor de drept comun.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens, se arată că art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 instituie unele reguli privind căile de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi oferă părţii interesate posibilitatea de a ataca în instanţă procesul-verbal şi de a propune probe în apărare, precum şi posibilitatea exercitării căii de atac împotriva soluţiei pronunţate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, care au următorul cuprins: „(1) Impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia".

Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 21 privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, coroborat cu art. 25 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, stabileşte că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere, de către contravenient sau, după caz, de către partea vătămată sau proprietarul bunurilor confiscate, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Curtea observă că textul criticat nu priveşte raportul juridic stabilit între contravenient şi societatea de asigurări, ci stabileşte doar dreptul persoanei răspunzătoare de săvârşirea contravenţiei, precum şi al celor afectaţi în mod direct de acest fapt, de a ataca un act administrativ. Este firesc ca numai subiecţii prevăzuţi de ordonanţă să poată contesta actul administrativ în cauză (procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei), atât timp cât acesta îi priveşte în mod nemijlocit şi în exclusivitate şi numai ei având interes şi fiind lezaţi prin actul în cauză; asiguratorul, însă, este ţinut să plătească doar despăgubirile rezultate în baza contractului de asigurare.

Curtea reţine că, în cazul în care asiguratul răspunzător de producerea accidentului de circulaţie nu contestă procesul-verbal în cauză, acesta va fi obligat la plata amenzii contravenţionale. Dacă însă asiguratul său nu contestă procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, societatea de asigurări poate formula acţiune în justiţie, în baza contractului de asigurare încheiat, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor ce vor fi acordate în funcţie de vinovăţia asiguratului. Vinovăţia acestuia urmează a se stabili de către instanţă pe baza probelor ce vor fi administrate.

De altfel, în acest sens, art. 49 şi 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că „Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule [...]", respectiv, „In cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi".

In consecinţă, Curtea nu poate reţine critica autorului excepţiei potrivit căreia textul legal criticat ar încălca art. 21 din Constituţie. Cu privire la eventualele despăgubiri la care ar putea fi obligată societatea de asigurări, Curtea constată că acestea sunt constatate, în cazul lipsei unui acord între cei implicaţi, printr-o hotărâre judecătorească, prin care se vor dezlega toate aspectele cauzei în baza răspunderii contractuale a părţilor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Omniasig" - S.A. Bucureşti - Sucursala Dolj în Dosarul nr. 5.656C/2006 al Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly