DECIZIE Nr. 85 din 27 iulie 1994
cu privire la constitutionalitatea Legii privind asociatiile salariatilor si
membrilor conducerii societatilor comerciale care se privatizeaza
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 209 din 11 august 1994
Curtea Suprema de Justitie, cu adresa nr. 252 din 21 iulie 1994, a sesizat
Curtea Constitutionala pentru constatarea neconstitutionalitatii unor texte din
Legea privind asociatiile salariatilor si membrilor conducerii societatilor
comerciale care se privatizeaza.
Din continutul sesizarii rezulta ca aceasta priveste legea in ansamblul
sau, cu doua exceptii referitoare la art. 2 alin. 2 si art. 5 alin. 2, precum
si la art. 26. In esenta, obiectiile de neconstitutionalitate sunt urmatoarele:
a) Se sustine ca noua reglementare, denaturind scopul Legii nr. 58/1991,
ingradeste dreptul unor categorii de cetateni de a participa la procesul de
privatizare, ca urmare a incalcarii prevederilor art. 41, art. 135 si art. 37
alin. (1) din Constitutie referitoare la dreptul de proprietate si la dreptul
de libera asociere.
In acest sens se arata ca, intrucat legea se bazeaza pe disponibilitatea
unor persoane de a privatiza societatile comerciale unde sunt incadrate, Fondul
Proprietatii de Stat si Fondurile Proprietatii Private, in calitate de
proprietari ai actiunilor sau au partilor sociale ce alcatuiesc capitalul de
stat al acestor societati, nu vor mai putea influenta "forma si ritmul
privatizarii", ceea ce ar putea "incetini si chiar denatura
activitatea de privatizare de la finalitatea ei".
De asemenea, se considera ca noua reglementare "contravine spiritului
ce se delega din Constitutie in ce priveste libertatea de asociere si protectia
proprietatii private", intrucat contine dispozitii ce limiteaza libertatea
actului de comert si protectia concurentei ori care sunt "contrare
principiilor fundamentale de asociere". Aceasta din urma caracterizare se
refera indeosebi la prevederile art. 26 din lege, privind atributiile
consiliului de administratie al asociatiei, considerandu-se ca ele "ar fi
firesc sa apartina adunarii generale".
In acelasi sens, se considera ca generalizind constituirea de asociatii ale
salariatilor la toate societatile comerciale, consecintele practice vor fi ca
actiunile societatilor comerciale nu vor mai putea fi puse in vanzare de Fondul
Proprietatii de Stat prin oferte de vanzare catre public sau pe baza de
licitatie publica, ceea ce este contrar art. 134 din Constitutie care consacra
principiile economiei de piata, incepand cu libertatea comertului si protectia
concurentei loiale.
In ceea ce priveste art. 2 alin. 2 si art. 5 alin. 2 din lege, potrivit
carora in aceeasi unitate economica se poate constitui o singura asociatie, se
considera ca aceste prevederi incalca dreptul la libera asociere prevazut de
art. 37 alin. (1) din Constitutie.
b) Se sustine ca generalizarea metodei de privatizare constand in schimbul
de certificate de proprietate "fara a se tine seama de gradul diferit de
atractivitate al fiecarei societati" ar putea crea inechitati sociale si
economice, intrucat da posibilitatea salariatilor societatii de a participa, in
conditii avantajoase, la privatizarea acesteia, spre deosebire de salariatii
bugetari si agricultori care nu vor putea participa la acest proces. In acest
sens se considera ca se incalca prevederile art. 16 din Constitutie, privind
egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, mai ales ca
"noua lege admite o singura metoda de privatizare (MEBO), ceea ce
limiteaza cadrul juridic al acestei activitati".
In temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 s-au cerut punctele de
vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului
care, insa, nu le-au comunicat.
La data de 25 iulie 1994, Grupul parlamentar al P.U.N.R. din Senat a depus
un memoriu prin care, in esenta, considera ca obiectiile de
neconstitutionalitate invocate de Curtea Suprema de Justitie sunt neintemeiate.
In acest sens se arata ca legea criticata a fost elaborata tinandu-se seama de
opiniile reprezentantilor tuturor partidelor reprezentate in Parlament, iar
aspectele mentionate in sesizare au fost dezbatute si cu reprezentanti ai
Ministerului Justitiei, Fondului Proprietatii de Stat si Fondurilor
Proprietatii Private. De asemenea, se mentioneaza ca singura interventie
contrara legii a fost din partea unor reprezentanti ai Guvernului, asa cum a
rezulta si din nota transmisa Parlamentului de catre domnul ministru de stat
Mircea Cosea, al carei continut este similar cu cel al sesizarii. In legatura
cu critica legata de inechitatile sociale pe care le-ar putea genera noua
reglementare, se arata ca ea este nejustificata, cat timp prevederile
referitoare la oferta si licitatia publica sau la negocierea directa, din Legea
privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991, nu sunt afectate.
De asemenea, referitor la afirmatia ca noua lege ar denatura activitatea de
privatizare, se considera ca, dimpotriva, aplicarea ei presupune conlucrarea
Fondului Proprietatii de Stat si a Fondurilor Proprietatii Private, precum si
ca ea este utila, indeosebi, pentru privatizarea intreprinderilor mici si
mijlocii, urmand ca metoda cea mai adecvata sa fie stabilita de catre cele doua
Fonduri, in calitate de proprietare ale actiunilor ce se inregistreaza.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere obiectiile de neconstitutionalitate din sesizarea Curtii
Supreme de Justitie, opinia Grupului de parlamentari al P.U.N.R. din Senat,
prevederile Legii privind asociatiile salariatilor si membrilor conducerii
societatilor comerciale care se privatizeaza, precum si principiile si
dispozitiile Constitutiei, retine urmatoarele:
In baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea constata ca este
competenta sa solutioneze cauza, in temeiul art. 144 lit. a) din Constitutie si
al prevederilor art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, iar sesizarea s-a
facut cu respectarea cerintelor legale.
In legatura cu incalcarea dreptului de proprietate al Fondului Proprietatii
de Stat si al Fondurilor Proprietatii Private asupra actiunilor si partilor
sociale ce alcatuiesc capitalul de stat al societatilor comerciale ce se
privatizeaza, in sesizare se considera ca dreptul asociatiilor salariatilor de a
cumpara, pentru membrii lor, actiunile - proprietatea acestor Fonduri -,
limiteaza posibilitatea Fondurilor de a influenta "forma si ritmul
privatizarii" si de a instraina actiunile prin oferta de vanzare catre
public sau pe baza de licitatie publica.
Dreptul de proprietate al celor doua Fonduri asupra actiunilor este
subordonat scopului final, care este privatizarea capitalului de stat al
societatilor comerciale. Aceasta rezulta din prevederile art. 1 din Legea nr.
58/1991, potrivit carora "Legea privatizarii societatilor comerciale
stabileste cadrul juridic corespunzator transferului proprietatii de stat in
proprietatea privata a persoanelor fizice si a persoanelor juridice". De
aceea, de principiu, o metoda care, fara a inlatura procedeele actuale de
privatizare, prevazute de Legea nr. 58/1991, este subordonata aceluiasi scop,
nu poate fi contrara destinatiei sociale a dreptului de proprietate al acestor
Fonduri asupra capitalului social al societatilor supuse privatizarii.
De altfel, din continutul art. 26 lit. b) si art. 48 din lege rezulta ca
actiunile se negociaza de asociatia salariatilor cu cele doua Fonduri, intre
care se semneaza si contractul pentru cumpararea lor.
De asemenea, dupa cum rezulta din prevederile art. 29, asociatia dobandeste
actiuni in conditiile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 58/1991. Deci, daca se are
in vedere ca, potrivit art. 46 din aceasta din urma lege, privatizarea se face
prin oferte catre public, vanzare prin licitatie, vanzare prin negociere
directa sau prin orice combinatie a acestor proceduri si ca art. 48 alin. 2 se
refera numai la negocierea directa, instituind un drept de preferinta in
favoarea salariatilor care se afla in conditii egale de concurenta cu alti
cumparatori potentiali, rezulta ca noua reglementare se aplica numai in aceasta
ipoteza. Ca urmare, asociatia salariatilor nu participa la oferta sau licitatia
publica, iar la negocierea directa ea poate dobandi actiuni numai in cazul in
care, asa cum prevede art. 48 alin. 2 din Legea nr. 58/1991, ofera conditii
egale cu alti cumparatori potentiali.
De aceea, obiectia legata de limitarea procedeelor de privatizare constand
in oferta si licitatia publica si de incalcarea, astfel, a dreptului de
proprietate al Fondurilor asupra actiunilor care urmeaza a fi privatizate este
nejustificata. Nu se poate incalca o procedura de privatizare la care
asociatiile nu participa, cat timp noua reglementare nu instituie o ordine
prioritara sau de preferinta pentru negocierea directa, care este singura
metoda de privatizare la care participa asociatia salariatilor.
In concluzie, avand in vedere si dispozitiile art. 41 din Constitutie,
potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate se stabilesc
prin lege, rezulta ca prevederile legii criticate, in ceea ce priveste
garantarea dreptului de proprietate al Fondului Proprietatii de Stat si al
Fondurilor Proprietatii Private, fiind in concordanta cu finalizarea acestui
drept, nu sunt neconstitutionale. Aceste prevederi nu ar putea fi considerate
neconstitutionale nici sub aspectul dreptului salariatilor, cat timp
participarea lor la asociatie este benevola, si nici al celorlalti cetateni,
intrucat participarea lor la procesul privatizarii, astfel cum este el
reglementat de Legea nr. 58/1991, nu este afectata.
In ceea ce priveste art. 16 din Constitutie, ce consacra egalitatea
cetatenilor in fata legii, in sesizare se sustine ca acest principiu ar fi
incalcat deoarece de avantajele asocierii nu beneficiaza decat salariatii
asociati, nu toti cetatenii care cumpara actiuni in procesul privatizarii. Sunt
avute in vedere, in primul rand facilitatile prevazute in favoarea
salariatilor. Este de mentionat insa ca avantajele legate de cumpararea de
actiuni in rate sau pe baza de credit sunt prevazute si de Legea privatizarii
societatilor comerciale nr. 58/1991, care, la art. 49, prevede ca salariatii,
membrii conducerii si pensionarii beneficiaza, in conditiile stabilite de
Fondul Proprietatii de Stat, de credite, plata la termen, plata in rate sau
alte facilitati, tinand seama de specificul actiunilor si de conditiile
concrete de efectuare a vanzarii. Deci facilitatile prevazute de noua
reglementare corespund celor instituite de Legea nr. 58/1991. Aceasta din urma
lege, pe langa facilitatile pe care le-a mentionat expres, ingaduie Fondului
Proprietatii de Stat sa stabileasca si alte facilitati. De aceea, stabilirea
unor asemenea facilitati de catre legiuitor, cum ar fi in legatura cu
plafonarea dobanzii si fixarea unei durate minime a ratelor, evident ca nu poate
fi neconstitutionala, cat timp ele sunt de natura sa inlesneasca procesul de
privatizare.
De principiu, insa, instituirea unor facilitati pentru salariati nu este
contrara prevederilor art. 16 din Constitutie, deoarece egalitatea in drepturi
nu inseamna o masura egala pentru situatii diferite. Or, este evident ca
situatia salariatilor nu poate fi aceeasi cu a altor cetateni, atat sub
aspectul motivatiei, cat si al interesului in privatizarea societatii. In lipsa
acestor facilitati ar insemna ca privatizarea sa fie exclusiv in favoarea celor
care au capitalul financiar necesar pentru cumpararea actiunilor, cu
excluderea, practic, a celor prin a caror activitate capitalul astfel investit
se valorifica, ceea ce este inechitabil si discriminatoriu. Tocmai de aceea,
Legea privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991, ca si unele
reglementari similare din alte tari, a stabilit unele facilitati la care se
refera si noua lege. Acestea puteau fi acordate, potrivit Legii nr. 58/1991, de
catre Fondul Proprietatii de Stat, astfel incat cu atat mai mult ele pot fi
acordate de legiuitor.
In ceea ce priveste sustinerea din sesizare ca noua reglementare ar exclude
anumite categorii de cetateni de la procesul de privatizare, ea este
neintemeiata cat timp, asa cum s-a aratat, nu sunt inlaturate metoda
privatizarii prin oferta sau licitatie publica si nici negocierea directa cu
participarea oricarui alt competitor in afara de asociatia salariatilor. In
aceste conditii, nimeni nu este discriminat intrucat, in esenta, asociatia
salariatilor este doar un mijloc de organizare si reprezentare a salariatilor
in cadrul mecanismului general de privatizare prin negocierea directa a
actiunilor, prevazut de Legea nr. 58/1991, spre a asigura efectivitatea
drepturilor pe care le au, astfel incat nu poate avea semnificatia unei
incalcari a egalitatii cetatenilor in fata legii.
Constituirea asociatiei se face prin liberul consimtamant ale celor ce se
asociaza. Principiul prevazut la art. 2 alin. 2 si la art. 5 alin. 2 din lege,
potrivit caruia intr-o societate comerciala functioneaza o singura asociatie,
este o restrangere a dreptului a dreptului de asociere justificata insa de
prevederile art. 49 alin. (1) din Constitutie, intrucat, evident, o asemenea
asociatie poate valorifica in conditii mai bune drepturile membrilor decat daca
acestia s-ar organiza in mai multe asociatii care ar concura intre ele.
Concurenta, la negociere, este - asa cum rezulta din prevederile art. 48 alin.
2 din Legea nr. 58/1991 -, in principal, intre salariati si alti cumparatori
potentiali.
In ceea ce priveste atributiile consiliului de administratie prevazute la
art. 26, care se sustine in sesizare ca "ar fi firesc sa apartina adunarii
generale", este de mentionat ca aceasta nu reprezinta o problema de
constitutionalitate, cat timp nu se incalca un drept fundamental al membrilor
asociati, consfintit de Constitutie.
De asemenea, nu reprezinta o problema de constitutionalitate critica facuta
in sesizare in legatura cu utilizarea pentru, dobandirea actiunilor, a
certificatelor de proprietate "fara a se tine seama de gradul diferit de
atractivitate al fiecarei societati comerciale" avand in vedere ca la baza
declansarii privatizarii sta, potrivit art. 7 din lege, un studiu de
fezabilitate.
In legatura cu obiectia de neconstitutionalitate legata de incalcarea
prevederilor art. 134 din Constitutie, care consacra principiile economiei de
piata, este de mentionat ca asociatiile salariatilor, facilitand privatizarea,
evident ca inlesnesc crearea unei asemenea economii si deci, prin ipoteza, nu
pot fi contrare ei. Numai intr-o conceptie potrivit careia o asemenea economie
este asociata cu o polarizare accentuata a societatii, noua reglementare ar
putea fi considerata ca antinomica. Dar aceasta conceptie nu este a
Constitutiei, care proclama, la art. 1 alin. (3), demnitatea omului si libera
dezvoltare a personalitatii umane ca valori supreme si garantate. De aceea
privatizarea, in masura in care este conceputa ca un proces democratic nu poate
fi in favoarea numai a celor care au acumulat capitalul necesar pentru
cumpararea actiunilor societatilor comerciale ce se privatizeaza, astfel incat
posibilitatea salariatilor de a participa, in mod organizat, la acest proces,
este o masura legislativa de natura sa asigure efectivitatea drepturilor ce
le-au fost conferite de lege spre a putea accede la proprietatea actiunilor
detinute in prezent de stat.
Tinand seama de considerentele expuse, se constata ca prevederile Legii
privind asociatiile salariatilor si membrilor conducerii societatilor
comerciale care se privatizeaza sunt constitutionale.
Vazand si dispozitiile art. 41, art. 134, art. 37 alin. (1) si art. 144
lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 17-20 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Dispozitiile Legii privind asociatiile salariatilor si membrilor
conducerii societatilor comerciale care se privatizeaza sunt constitutionale.
2. Prezenta decizie se comunica, potrivit legii, Presedintelui Romaniei,
precum si Curtii Supreme de Justitie si se publica in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 27 iulie 1994 si la ea au participat
Vasile Gionea, presedinte, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Antonie
Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan Zlatescu,
judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Constantin Burada