DECIZIE Nr. 85
din 5 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 152 din 28 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Circinus" - S.R.L, din Lugoj în Dosarul nr. 245/252/2007 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 245/252/2007, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999, excepţie invocată de Societatea Comercială
„Circinus" - S.R.L, din Lugoj într-o cauză având ca obiect soluţionarea
plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care i s-au aplicat
sancţiuni contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 14 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 contravin prevederilor art. 16, 20, 21, 24,
45, 53 şi 135 din Constituţie, deoarece „măsura suspendării activităţii unui
agent economic pe o perioadă de 3 luni ţine exclusiv de voinţa agentului
constatator, fiind aplicată fără discernământ de către acesta, neexistând un
termen minimal sau maximal al duratei sancţiunii complementare. Mai mult,
termenul de 3 luni este situat în afara unui control judecătoresc, câtă vreme
judecătorului investit cu soluţionarea cauzei nu i se permite să aprecieze
asupra necesităţii aplicării unei astfel de măsuri şi mai ales asupra duratei.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.2, 3^ 10 şi art.29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.75 din 21 ianuarie 2005, cu
modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(1)
Neîndeplinirea obligaţiei operatorilor economici prevăzuţi la art. 1 de a se
dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6
atrage şi suspendarea activităţii unităţii până la momentul înlăturării
cauzelor care au generat aceasta.
(2) Nerespectarea de către operatorii economici a
prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat
electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate
sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale
şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile
efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei
operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3
luni."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea
fundamentală: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul
liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 45 privind libertatea
economică, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a
unor libertăţi şi art. 135 privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale au mai format obiect al controlului de
constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi
prevederi constituţionale ca şi în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 27
din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 20 februarie 2007, şi prin
Decizia nr. 571 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 464 din 10 iulie
2007, Curtea Constituţională a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru
considerentele acolo reţinute.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi menţin
valabilitatea si în cauza de fată.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11 alin. (1)
lit.A.d) şi al art.29 alin.
(1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind
obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice
fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Circinus" - S.R.L,
din Lugoj în Dosarul nr. 245/252/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu