DECIZIE Nr.
848 din 9 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 770 din 14 noiembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie
ridicată de Guo Xiaodong în Dosarul nr. 8914/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei
personal, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul autorului excepţiei, care depune note scrise prin care solicită
admiterea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege
criticat nu încalcă prevederile din Constituţie sau din documentele
internaţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 8.914/2/2006, Curtea
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie
ridicată de Guo Xiaodong într-o cauză de contencios administrativ având ca
obiect anularea dispoziţiei de părăsire a teritoriului României emise de
Autoritatea pentru străini (actualul Oficiu Român pentru Imigrări).
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate, autorul
acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat „limitează excesiv şi
discriminatoriu" dreptul de proprietate al străinilor care se află în
România în scop de desfăşurare a unor activităţi comerciale. In acest sens,
precizează că, prin refuzul de prelungire a dreptului de şedere în România,
este expus riscului de a pierde investiţia pe care a făcut-o pe teritoriul
României. De asemenea, arată că un asemenea amestec al autorităţii în
exercitarea dreptului de proprietate intervine numai în cazul străinilor, nu şi
în cazul propriilor cetăţeni, motiv pentru care susţine că se instituie un
regim discriminatoriu, contrar prevederilor Convenţiei pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In plus, critică şi lipsa de
precizie şi claritate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
„excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, neavând legătură cu textul
constituţional invocat al art. 44 alin. (2) din Constituţia României care
garantează proprietatea privată".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât textul
constituţional invocat în susţinerea criticii nu are legătură cu prevederile
art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, iar
situaţia de fapt prezentată este de competenţa exclusivă a instanţei de
judecată.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat nu conţine norme contrare principiului egalei
garantări şi ocrotiri a proprietăţii private de către lege, indiferent de
titular. Totodată, apreciază că acesta se aplică uniform tuturor subiectelor de
drept aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii şi fără discriminări
pe criterii arbitrarii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul exceţiei,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, care are următorul cuprins: „Străinii
aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român
numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau,
după caz, prin permisul de şedere."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine prevederilor art. 44 alin. (2) din
Constituţie şi celor ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la garantarea proprietăţii private, precum şi celor ale art. 14 din
aceeaşi convenţie, privind interzicerea discriminării, coroborate cu cele ale
art. 1 paragraful 1, privind interzicerea generală a discriminării, din
Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea observă că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 limitează în timp dreptul acelor străini, care se află în România, temporar şi în
mod legal, de a rămâne pe teritoriul statului român „numai
până la data la care încetează dreptul de
şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere". Această condiţie este pe deplin justificată de raţiuni de control
al fenomenului migraţionist, prin impunerea respectării anumitor obligaţii de
către străinii care au dobândit dreptul de şedere temporară pe teritoriul
României. Aceste dispoziţii trebuie privite prin prisma prevederilor art. 1
alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia, „In România, respectarea
Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", text
constituţional care se aplică nu numai cetăţenilor României, ci şi străinilor
şi apatrizilor. Din această perspectivă, textul de lege criticat trebuie
interpretat prin coroborare cu prevederile art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, potrivit cărora „Străinii aflaţi pe
teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat
dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu
rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat
şederea, precum şi să depună toate diligentele necesare pentru a ieşi din
România până la expirarea acestei perioade".
Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o
critică de neconstituţionalitate pertinentă, întemeindu-şi motivarea pe
dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale lipsite de orice legătură cu obiectul de
reglementare al textului de lege supus controlului de constituţionalitate.
Astfel, pretinsa încălcare a dispoziţiilor din Legea fundamentală şi din
convenţia amintită referitoare la protecţia proprietăţii private nu poate fi
reţinută, întrucât invocarea acestora nu are relevanţă în soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte constituţionale nefiind
incidente în cauză.
Nici critica prin raportare la acele dispoziţii privind
interzicerea discriminării prevăzute în Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale şi în Protocolul nr. 12 la Convenţie nu
este întemeiată, întrucât, prin ipoteză, textul se adresează exclusiv
străinilor, nicidecum cetăţenilor români, astfel încât nu se poate susţine
existenţa unei discriminări între aceste două categorii de persoane.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Guo Xiaodong în Dosarul nr. 8.914/2/2006 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu