Decizia Nr.847 din 11.10.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 lit. b), art. 36, art. 44, art. 49 alin. (3), art. 52 şi art. 58 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Atanasie Blăjan în Dosarul nr. 3.075/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.301D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale privind dreptul de proprietate privată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.075/300/2010, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 lit. b), art. 36, art. 44, art. 49 alin. (3), art. 52 şi art. 58 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Atanasie Blăjan într-o cauză având ca obiect pretenţii, respectiv plata cotelor de întreţinere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate, respectiv art. 49 alin. (3) din Legea nr. 230/2007, se referă la penalităţi, stabilind că acestea pot fi folosite la diverse necesităţi, respectiv cheltuieli cu reparaţiile asupra proprietăţii comune sau alte cheltuieli de natură administrativă, ceea ce duce la încălcarea dreptului de proprietate privată, deoarece „fondul de rulment“ ar trebui depus într-o bancă pentru a se obţine o dobândă, în condiţiile în care reparaţiile şi întreţinerea blocului sunt obligaţia fiecărui proprietar. De asemenea, arată că art. 58 din Legea nr. 230/2007 este „restrictiv şi abuziv“.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece normele criticate au fost instituite pentru a asigura celeritatea recuperării creanţelor şi evitarea întreruperii utilităţilor, aprecierea asupra oportunităţii reglementării fiind de competenţa legiuitorului, în plus, proprietarul are drept de regres împotriva terţilor cu care a contractat, pentru eventualele drepturi de creanţă, nefiind vorba de vreo atingere adusă dreptului de proprietate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (3), art. 52 şi art. 58 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 este neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Cu privire la dispoziţiile referitoare la raporturile juridice ale proprietarului, stabilite de acord cu chiriaşul, indiferent de statutul locuinţei, arată că aceste prevederi sunt în sensul garantării dreptului de proprietate, întrucât proprietarul este ţinut să respecte dreptul de proprietate al celorlalţi proprietari şi să contribuie în mod proporţional la cheltuielile comune, având posibilitatea formulării unei acţiuni în regres împotriva chiriaşului pentru recuperarea plăţii efectuate pentru utilităţile publice.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 lit. b), art. 36 şi art. 44 din aceeaşi lege, consideră că aceasta este inadmisibilă, întrucât autorul sesizării nu motivează încălcarea prevederilor constituţionale.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, întrucât nu aduc atingere dreptului de proprietate privată. Exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate privată nu trebuie absolutizată, legiuitorul fiind îndreptăţit să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Mai mult, faptul că proprietarul nu este absolvit de la obligaţiile sale faţă de asociaţia de proprietari, în cazul în care chiriaşul nu respectă obligaţiile contractuale, nu este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate privată, deoarece aceste norme au fost instituite tocmai pentru asigurarea cu celeritate a recuperării creanţelor şi evitarea întreruperii utilităţilor, proprietarul având drept de regres împotriva terţilor cu care a contractat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 lit. b), art. 36, art. 44, art. 49 alin. (3), art. 52 şi art. 58 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, care au următorul cuprins:

– Art. 27 lit. b): „Adunarea generală a proprietarilor membri ai asociaţiei de proprietari are următoarele atribuţii: [...]b)adoptă, modifică sau revocă hotărâri;“;

– Art. 36: „Administratorul, persoană fizică sau juridică, are, în principal, următoarele atribuţii: a)prestarea serviciilor în mod profesional;b)gestionarea bunurilor materiale şi a fondurilor băneşti;c)efectuarea formalităţilor necesare în angajarea contractelor cu furnizorii de servicii pentru exploatarea şi întreţinerea clădirii, derularea şi urmărirea realizării acestor contracte;d)asigurarea cunoaşterii şi respectării regulilor cu privire la proprietatea comună;e)gestionarea modului de îndeplinire a obligaţiilor cetăţeneşti ce revin proprietarilor în raport cu autorităţile publice. Obligaţiile cetăţeneşti sunt cele stabilite, potrivit legii, de adunarea generală a proprietarilor;f)îndeplinirea oricăror alte obligaţii expres prevăzute de lege.“;

– Art. 44: „Pentru riscurile cu privire la proprietatea comună, asociaţia de proprietari, în numele proprietarilor asociaţi, poate încheia poliţe de asigurare.“;

– Art. 49 alin. (3): „(3) Sumele rezultate din aplicarea penalităţilor de întârziere vor face obiectul fondului de penalităţi al asociaţiei de proprietari şi se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociaţiei de proprietari de către terţi şi pentru cheltuieli cu reparaţiile asupra proprietăţii comune sau alte cheltuieli de natură administrativă.“;

– Art. 52: „(1) Consiliile locale ale municipiilor, oraşelor, comunelor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti sprijină activitatea asociaţiilor de proprietari pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor ce le revin, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(2) Consiliile locale organizează în cadrul aparatului propriu un compartiment specializat în sprijinirea şi îndrumarea asociaţiilor de proprietari.“;

– Art. 58 alin. (2): „(2) Raporturile juridice ale proprietarului, stabilite de comun acord cu chiriaşul, indiferent de statutul locuinţei, precum şi nerespectarea obligaţiilor contractuale de către chiriaş nu absolvă proprietarul de la obligaţiile sale faţă de asociaţia de proprietari prevăzute în prezenta lege.“ În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: 1. Autorul acesteia este nemulţumit, în esenţă, de faptul că sumele rezultate din aplicarea penalităţilor de întârziere care se constituie în fondul de penalităţi al asociaţiei de proprietari se vor folosi şi pentru cheltuieli ce reprezintă contravaloarea unor reparaţii asupra proprietăţii comune sau alte cheltuieli de natură administrativă, nefiind depuse la bancă, considerând că astfel îi este încălcat dreptul de proprietate asupra creanţelor ce le-ar putea obţine din dobânzile aferente sumelor reprezentând „fondul de rulment“. Din economia prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 230/2007, Curtea observă că acestea dispun ca sumele rezultate din aplicarea penalităţilor de întârziere, sume ce se constituie într-un fond de penalităţi, potrivit aceeaşi legi, să se utilizeze numai pentru plata penalizărilor impuse asociaţiei de proprietari de către terţi şi pentru cheltuieli cu reparaţiile asupra proprietăţii comune sau alte cheltuieli de natură administrativă. Curtea constată, totodată, că, pe de o parte, potrivit prevederilor constituţionale, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate, însă conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. Pe de altă parte, astfel cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012, problema garantării şi ocrotirii constituţionale a dreptului de proprietate nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept. Ca atare, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 44, câtă vreme autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate nu este titularul dreptului de proprietate asupra creanţelor pretinse. 2. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 lit. b), art. 36, art. 44, art. 52 şi art. 58 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, Curtea observă că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia nu motivează pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor criticate. Or, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să îndeplinească anumite exigenţe de ordin structural, respectiv autorul acesteia trebuie să indice textul legal criticat, prevederile constituţionale considerate a fi încălcate şi motivarea în concret a pretinsei contrarietăţi a textului dedus controlului de constituţionalitate. Simpla enumerare a textelor constituţionale nu satisface exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Atanasie Blăjan în Dosarul nr. 3.075/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă. II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 lit. b), art. 36, art. 44, art. 52 şi art. 58 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar, al aceleiaşi instanţe de judecată. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu