DECIZIE Nr.
844 din 2 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 lit. b), art. 34, 35, 43, 44,
art. 45 lit. a), art. 47 alin. (4) si art. 55 alin. (4), (5) si (6) din Legea
concurentei nr. 21/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 506 din 22 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 lit. b), art. 34, 35,43, 44, art.
45 lit. a), art. 47 alin. (4) şi art. 55 alin. (4), (5) şi (6) din Legea
concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Wrigley
România" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 979/2/2006 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 26 mai
2009 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, iar în urma
deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 2 iunie
2009, când a pronunţat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 21 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 979/2/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 lit. b), art. 34, 35, 43, 44,
art. 45 lit. a), art. 47 alin. (4) şi art. 55 alin. (4), (5) şi (6) din Legea
concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Wrigley România" - S.R.L. Bucureşti într-o cauză având ca obiect
judecarea recursului împotriva unei sentinţe de respingere a plângerii
autorului excepţiei ce privea o decizie a Consiliului Concurenţei.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 26 lit. b), art. 34, 35, 43,
44 art. 45 lit. a), art. 47 alin. (4) şi art. 55 alin. (4), (5) şi (6) din
Legea concurenţei nr. 21/1996 sunt neconstituţionale în raport cu art. 126 din
Constituţie, întrucât procedura de soluţionare a sesizărilor de către Consiliul
Concurenţei este una jurisdicţională, ceea ce are drept efect calificarea
acestuia ca fiind o veritabilă instanţă extraordinară. Caracterul de instanţă
extraordinară a Consiliului Concurenţei este dedus din faptul că, pe de o
parte, această instituţie nu face parte din categoria instanţelor
judecătoreşti, iar pe de altă parte, jurisdicţia exercitată de aceasta nu este
o jurisdicţie specială administrativă.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 26 lit, b), art. 34, 35, 43,44, art. 45 lit. a),
art. 47 alin. (4) şi art. 55 alin. (4), (5) şi (6) din Legea concurenţei nr.
21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16
august 2005.
Prevederile legale criticate fac parte, cu excepţia
art. 26 lit. b) privind atribuţiile Consiliului Concurenţei, din cap. V al
legii, intitulat „Procedura de examinare preliminară, de investigare şi de
luare a deciziilor", şi reglementează modalitatea de realizare a
acestor proceduri de către Consiliul Concurenţei.
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu art. 126 din Constituţie privind
instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată următoarele:
Prin Decizia nr. 116 din 3 februarie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 13 martie 2009, Curtea s-a
mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor legale criticate prin prisma
unor critici identice. Cu acel prilej, Curtea a constatat netemeinicia
criticilor formulate şi a stabilit că intenţia legiuitorului a fost aceea de a
înfiinţa Consiliul Concurenţei ca autoritate administrativă autonomă în
domeniul concurenţei. Măsurile dispuse de Consiliu şi sancţiunile aplicate de
acesta pe baza dispoziţiilor legale atacate sunt de natură administrativă şi nu
jurisdicţională.
Procedura prin care Consiliul Concurenţei îşi
îndeplineşte atribuţiile stabilite de lege, în principal de a constata şi
sancţiona practicile anticoncurenţiale, prezintă anumite similitudini cu
procedurile jurisdicţionale, fără a se identifica însă cu acestea. Astfel,
împrejurarea că faptele semnalate Consiliului sunt supuse investigaţiei pentru stabilirea
adevărului, iar raportul de investigaţie este examinat în plen, nu impune
caracterizarea activităţii Consiliului ca o activitate jurisdicţională, căci
prin aceasta Consiliul nu soluţionează un litigiu privind existenţa, întinderea
sau exercitarea drepturilor subiective ale unei persoane - atribuţii de esenţa
activităţii instanţelor judecătoreşti - şi nici nu adoptă măsuri de tragere la
răspundere juridică de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci efectuează
operaţii tehnico-juridice de cercetare, deliberare şi decizie, specifice
iniţierii şi adoptării oricărui act administrativ.
Totodată, s-a mai arătat că deciziile adoptate de
Plenul Consiliului Concurenţei pot fi atacate în faţa unei instanţe
judecătoreşti, în procedura de contencios administrativ, la Curtea de Apel
Bucureşti. Impotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, atât Consiliul
Concurenţei, cât şi operatorii economici supuşi măsurilor dispuse de instanţă
pot introduce recurs la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Curtea a stabilit, de asemenea, că este neîntemeiată
critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 şi art. 55 alin. (4),
(5) şi (6) din lege, avându-se în vedere strânsa legătură a acestora cu
celelalte prevederi legale criticate.
In consecinţă, Curtea a constatat că nu sunt încălcate
prevederile art. 126 din Constituţie, deoarece textele de lege criticate nu
reglementează modalitatea de realizarea a justiţiei şi nu înfiinţează instanţe
extraordinare. Consiliul Concurenţei nu judecă procese referitoare la exercitarea
drepturilor subiective ale unor persoane, atribuţii specifice instanţelor
judecătoreşti, ci efectuează proceduri de examinare, investigare şi decizie
specifice desfăşurării activităţii Consiliului Concurenţei. Totodată, nu sunt
încălcate nici dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul părţilor la
un proces echitabil, deoarece deciziile Consiliului Concurenţei pot fi atacate
la instanţa de contencios-administrativ în conformitate cu art. 47 alin. (4)
din Legea nr. 21/1996.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia amintită îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
In final, Curtea reţine că eventuala necorelare a
regulamentelor Consiliului Concurenţei cu Legea nr. 21/1996, prin prisma
faptului că acestea ar institui proceduri jurisdicţionale propriu-zise, nu
constituie o problemă de constituţionalitate, contestarea acestora pentru
nelegalitate urmând a se face, în temeiul Legii nr. 554/2004, în faţa
instanţelor de contencios-administrativ.
In consecinţă, Curtea urmează să respingă ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de
voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 26 lit. b), art. 34, 35, 43, 44, art. 45 lit. a), art. 47
alin. (4) şi art. 55 alin. (4), (5) şi (6) din Legea concurenţei nr. 21/1996,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Wrigley România" - S.R.L.
Bucureşti în Dosarul nr. 979/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly