DECIZIE Nr.
842 din 2 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 8 lit. a) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 730 din 29 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
din oficiu în Dosarul nr. 9.657/4/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor
constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 23 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
9.657/4/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată din oficiu de
instanţa de judecată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin
principiului constituţional consacrat în art. 16 referitor la egalitatea în
drepturi, precum şi dispoziţiilor art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un
proces echitabil, respectiv la interzicerea discriminării. Astfel, consideră că
art. 2781 alin. 8
lit. a) din Codul de procedură penală produce discriminări între făptuitorii
care sunt trimişi în judecată prin rechizitoriu şi făptuitorii care ajung în
faţa instanţei de judecată prin formularea plângerii împotriva rezoluţiei
procurorului de neîncepere a urmăririi penale. In acest sens, arată că, spre
deosebire de situaţia făptuitorilor care sunt trimişi în judecată prin
rechizitoriu şi faţă de care s-a dispus o soluţie de achitare în temeiul art.
10 lit. a)-e) din Codul de procedură penală, prilej cu care se soluţionează şi
latura civilă a cauzei, cu toate că nu este angajată răspunderea penală a
vreunei persoane, în cazul făptuitorilor al căror dosar este studiat de către
instanţă cu prilejul formulării unei plângeri împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere
în judecată, instanţa nu poate examina latura civilă. In consecinţă, autorul
excepţiei apreciază că art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală este
„neconstituţional în măsura în care se interpretează că nu permite soluţionarea
laturii civile în cazul în care soluţia de netrimitere în judecată este corectă
sub aspectul modului de soluţionare a laturii penale".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, atunci când
instanţa penală respinge plângerea, prin sentinţă, şi menţine soluţia din
rezoluţia sau ordonanţa atacată, se confirmă doar legalitatea actului
procurorului, iar aspectele legate de latura civilă pot face obiectul unui
proces în faţa instanţei civile, în care să se analizeze pe fond toate
susţinerile şi probele propuse de părţi, sub acest ultim aspect instanţa care
soluţionează plângerea potrivit art. 2781 din Codul de procedură penală fiind limitată la materialul din
dosarul cauzei şi la înscrisurile noi prezentate. In acest caz, ne aflăm în
situaţii diferite, cu reguli de procedură diferite, stabilite de legiuitor în
virtutea atributelor sale constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost
modificate, dar cu păstrarea soluţiei legislative iniţiale, prin Legea nr.
356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi au următorul
cuprins: „Judecătorul pronunţă una dintre următoarele
soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori,
după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art.
16 referitor la egalitatea în drepturi, precum şi a dispoziţiilor art. 6 şi 14
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la interzicerea
discriminării.
In acest sens, susţine că textul de lege criticat
generează un tratament juridic discriminatoriu între persoanele care sunt
trimise în judecată prin rechizitoriu şi cele care ajung în faţa instanţei de
judecată prin formularea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de
neîncepere a urmăririi penale. Astfel, în cazul persoanelor care au formulat o
plângere conform art. 2781 din Codul de procedură penală, instanţa nu poate soluţiona latura
civilă a cauzei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că cele două categorii de persoane la care se referă autorul excepţiei
nu se află în aceeaşi situaţie juridică, fiind supuse unor instituţii juridice
diferite. Astfel, spre deosebire de situaţia soluţionării plângerii formulate
împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată,
care are în vedere persoane faţă de care nu s-au desfăşurat decât acte de
urmărire penală, în situaţia persoanelor care au fost trimise în judecată prin
rechizitoriu s-a pornit acţiunea penală, iar acestea au dobândit calitatea de
inculpat. Aşa fiind, odată pornită acţiunea penală, instanţa procedează la
judecata în fond a cauzei, dând, după caz, o soluţie de condamnare, de achitare
sau de încetare a procesului penal, pronunţându-se şi cu privire la latura
civilă, în timp ce în cazul soluţionării plângerilor împotriva rezoluţiilor sau
ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, instanţa nu judecă
infracţiunea care a făcut obiectul urmăririi penale, ci verifică doar rezoluţia
sau ordonanţa atacată, pe
baza lucrărilor dosarului, a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror
înscrisuri noi prezentate.
In consecinţă, Curtea apreciază că aceste aspecte
justifică aplicarea, şi în speţa de faţă, a soluţiei consacrate în
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia instituirea unui
tratament juridic diferenţiat nu poate fi privită ca o încălcare a prevederilor
art. 16 alin. (1) din Constituţie, atâta vreme cât situaţiile avute în vedere
sunt diferite. De asemenea, nu sunt încălcate nici prevederile art. 6 şi 14 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la interzicerea
discriminării.
Curtea constată că s-a pronunţat, în jurisprudenţa sa,
prin numeroase decizii, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală,
statuând, în mod constant, că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi şi
dreptul la un proces echitabil, ci dau expresie acestor garanţii
constituţionale. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 405 din 14 iulie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, şi
Decizia nr. 141 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 239
din 16 martie 2006, ale căror considerente îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea
jurisprudenţei Curţii.
De altfel, ceea ce se solicită, în realitate, în
motivarea excepţiei, este completarea prevederilor de lege criticate, în sensul
reglementării posibilităţii ca instanţa de judecată, atunci când pronunţă o
soluţie de respingere a plângerii, formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, să
soluţioneze şi latura civilă. O asemenea solicitare excedează competenţei
Curţii Constituţionale, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992, „[...] se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului".
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
din oficiu în Dosarul nr. 9.657/4/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu