DECIZIE Nr. 84
din 5 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si (2) pct. 2 din Legea
nr. 122/2006 privind azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 149 din 27 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Shen Wenpo
în Dosarul nr. 6.831/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a
II-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra
faptului că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis la dosarul cauzei
note scrise prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate. In acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 2 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 6.831/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a
II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia a fost ridicată de
Shen Wenpo într-o cauză privind acordarea statutului de
refugiat.
In motivarea excepţiei se
susţine, în esenţă, că, din cauza lipsei de precizie şi claritate, prevederile
de lege criticate limitează sfera de aplicabilitate a interdicţiei cuprinse în
art. 22 alin. (2) din Constituţie doar la riscul de tortură, pedepse sau
tratamente inumane ori degradante care ar surveni dintr-o temere bine întemeiată
de persecuţie pentru unul din cele 5 motive ale definiţiei Convenţiei de la
Geneva: rasa, religia, naţionalitatea, opiniile politice, apartenenţa la un
anumit grup social.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In susţinerea acestui
punct de vedere arată că asupra aceloraşi critici Curtea s-a mai pronunţat în
repetate rânduri, respingând excepţia ca neîntemeiată.
Avocatul Poporului precizează
că, în opinia sa, textele de lege criticate sunt constituţionale, fiind în
deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate
de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr.
122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conţinut: „(1) Protecţia subsidiară se poate acorda
cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru
recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive
temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în
ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în
sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu
doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [... ] 2. tortură, tratamente sau
pedepse inumane ori degradante." In opinia
autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine
dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor
inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea
constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr.
122/2006 privind azilul în România au mai format obiect al controlului de
constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi
prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţă. Astfel, de
exemplu, prin Decizia nr. 597 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, sau Decizia nr. 978 din 6
noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804
din 26 noiembrie 2007, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru
considerentele acolo reţinute. Cele statuate prin deciziile menţionate îşi
păstrează valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi, de natură
să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România, excepţie ridicată de Shen Wenpo în Dosarul nr.
6.831/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu