DECIZIE Nr.
838 din 2 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea
nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si
sanctiuni
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 721 din 25 octombrie 2007
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea
nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi
sancţiuni, excepţie invocată de Daniel Olariu în Dosarul nr. 877/99/2007 al
Tribunalului laşi - Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte Daniel Olariu, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei
a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea
excepţiei astfel cum a fost formulată.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege
criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate în acest sens.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 29 martie 2007,
pronunţată în Dosarul nr. 877/99/2007, Tribunalul laşi - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea nr. 543/2002 privind
graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie
invocată de Daniel Olariu în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea
nr. 543/2002 contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creează
inegalitate între potenţialii beneficiari ai actului de graţiere, deşi Legea
nr. 543/2002, act de graţiere colectivă, ar trebui să fie imparţială şi să aibă
la bază nişte criterii obiective. Se arată că, „în situaţia în care diferite
persoane au săvârşit infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,
3, 4 din Codul penal, instanţele vor considera că se impune aplicarea graţierii
şi înlăturarea în parte a pedepsei prin aplicarea pentru art. 215 alin. 1 şi
contopirea ulterioară cu pedeapsa aplicată pentru art. 215 alin. 3 şi art. 215
alin. 4, iar alte instanţe vor considera că nu se impune aplicarea graţierii şi
persoanele respective nu vor beneficia de această aplicare". Totodată, se
arată că din analiza dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 se constată că
infracţiuni care pun în pericol viaţa şi integritatea persoanei (vătămări
corporale din culpă, omor din culpă) au fost considerate de legiuitor infracţiuni mai puţin grave
decât cele de înşelăciune, „ceea ce dovedeşte subiectivismul criteriilor avute
la baza stabilirii pedepselor care beneficiază sau nu beneficiază de legea de
graţiere."
Tribunalul Iaşi -
Secţia penală apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu
creează privilegii sau discriminări pentru anumiţi cetăţeni, aflaţi în situaţii
identice. Mai mult, stabilirea criteriilor de determinare a infracţiunilor
pentru săvârşirea cărora nu se aplică graţierea pedepselor intră în competenţa
exclusivă a legiuitorului, acesta fiind singurul organ îndrituit în acest sens.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că stabilirea
prin lege a criteriilor de determinare a pedepselor care se graţiază, precum şi
a infracţiunilor pentru săvârşirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsă,
intră în competenţa exclusivă a legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea nr. 543/2002 privind
graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, potrivit căruia „Nu beneficiază de
prevederile art. 1-3
cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele
infracţiuni:
A. Infracţiuni reglementate de Codul penal: [... ]
15. înşelăciunea, prevăzută în art. 215 alin. 2-5."
Prevederile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi
înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni reprezintă un act de clemenţă, exercitat
de Parlament în temeiul prerogativelor sale constituţionale şi conform
politicii penale a statului, aşa încât stabilirea prin acest act normativ a
criteriilor de determinare a pedepselor care se graţiază, precum şi a
infracţiunilor pentru săvârşirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsă intră
în competenţa exclusivă a legiuitorului. Potrivit dispoziţiilor legale
criticate, toţi infractorii aflaţi în aceeaşi situaţie beneficiază ori sunt exceptaţi de la beneficiul
graţierii, deopotrivă, în raport cu natura infracţiunii şi a conţinutului
acesteia în formularea legală în vigoare la data săvârşirii infracţiunii. Aşa
fiind, critica de neconstituţionalitate formulată de autorul excepţiei, prin
raportare la prevederile art. 16 din Legea fundamentală nu poate fi reţinută.
Criticile referitoare la interpretarea şi aplicarea
neunitară a legii de către instanţele de judecată nu intră în competenţa de
soluţionare a Curţii Constituţionale care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire
la care a fost sesizată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea nr. 543/2002 privind
graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie
invocată de Daniel Olariu în Dosarul nr. 877/99/2007 al Tribunalului laşi -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta