DECIZIE Nr.
836 din 16 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului
nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a retelei de drumuri
nationale din Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 12 din 8 ianuarie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de
drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Vizol" - S.R.L. în Dosarul nr. 18.042/2004 (6.433/2006) al Judecătoriei
Cluj-Napoca.
La apelul nominal se prezintă
pentru partea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România
consilierul juridic cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa autorului
excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 31 mai 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 18.042/2004 (6.433/2006), Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului
de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Vizol" - S.R.L. în dosarul de mai sus având ca
obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine
că prin textul legal criticat legiuitorul român a înţeles să sancţioneze şi
persoana juridică pentru fapta de a circula fără rovinietă. Insă este absolut
ridicol să se conceapă că o persoană juridică are capacitatea de „a
circula". Cu alte cuvinte, vinovăţia în cazul circularii cu un vehicul
fără a deţine rovinietă aparţine persoanei fizice care îl conduce. In dreptul
românesc există principiul răspunderii civile
delictuale sau contractuale fundamentat pe ideea de
vinovăţie. Prin urmare, prin sancţionarea persoanei juridice care, în opinia
autorului, este inaptă de a se face vinovată de o asemenea faptă, se aduce
atingere atât dreptului de proprietate privată, cât şi dispoziţiilor
constituţionale care consacră libertatea comerţului.
Judecătoria Cluj-Napoca opinează că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
deoarece prin instituirea de către autorităţile statului a unui tarif de
utilizare a drumurilor naţionale nu se aduce atingere dreptului de proprietate,
întrucât chiar prin alin. (7) al art. 44 din Constituţie se prevede limitarea
acestui drept prin impunerea respectării de către titularul său a unor sarcini
impuse de lege, în concepţia doctrinară modernă dreptul de proprietate
nemaiavând un caracter absolut. Sancţiunea amenzii contravenţionale instituită
de legiuitor pentru nerespectarea dispoziţiilor legale nu este de natură a
încălca dreptul de proprietate, ci de a repara o faptă ilicită, aceea de a
utiliza o infrastructură rutieră fără achitarea obligaţiilor legale.
De asemenea, instituirea unei asemenea taxe, generală
şi care priveşte pe toţi utilizatorii infrastructurii drumurilor naţionale, nu
este de natură a influenţa în vreun fel piaţa şi libertatea economică.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece
textul prin care se stabileşte fapta contravenţională nu conţine nicio
dispoziţie de natură să aducă atingere dreptului de proprietate şi nici
libertăţii comerţului.
De altfel, din critica autorul
excepţiei rezultă că acesta este nemulţumit de aplicarea sancţiunii
contravenţionale persoanelor juridice care în, opinia sa, nu s-ar putea face
vinovate de o asemenea faptă. Or, o asemenea problemă nu vizează aspecte de
constituţionalitate, ci, eventual, de aplicare necorespunzătoare a
dispoziţiilor criticate şi/sau, eventual, de necorelare.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece aplicarea şi
executarea unei sancţiuni pecuniare, deşi determină în mod direct o diminuare a
patrimoniului celui sancţionat, nu atrag automat o încălcare a dispoziţiilor
constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private. Prin urmare, nu se poate considera că dreptul de proprietate
al autorului excepţiei ar fi lezat prin măsura luată, deoarece, potrivit art.
44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală, conţinutul şi limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
In plus, existenţa sau
inexistenţa vinovăţiei făptuitorului constituie elemente de fapt, a căror
stabilire, prin mijloacele legale de probă, cade în competenţa exclusivă a
instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului.
In sfârşit, prevederile legale criticate nu contravin
sub niciun aspect regulilor constituţionale care instituie obligaţia statului
de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002
privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din
România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie
2002. Ulterior, sesizării Curţii Constituţionale prin
Incheierea din 31 mai 2006, prevederile legale criticate au fost modificate
prin dispoziţiile art. I pct.
8 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 680
din 28 iulie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 415/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.002 din 1 noiembrie 2004, şi, în prezent, au
următorul cuprins:
„Fapta utilizatorilor români sau străini de a
circula fără a deţine o rovinietă valabilă constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amendă."
Ca urmare, prin prezenta decizie Curtea se va pronunţa
asupra constituţionalităţii prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 15/2002 în actuala redactare.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii
private în mod egal de către lege, indiferent de titular, şi ale art. 135 alin.
(2) lit. a) referitoare la libertatea comerţului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, aşa încât,
potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele
acestuia sunt stabilite de lege. De altfel, în susţinerea acestei idei, şi
alin. (7) al aceluiaşi articol obligă proprietarul „la respectarea
sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi
la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului", îi
revin. Aşa fiind, nu se poate susţine că prin instituirea unei sancţiuni
contravenţionale în sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere
dreptului de proprietate, chiar dacă în mod automat executarea contravenţiei
înseamnă diminuarea patrimoniului.
De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu conţin
niciun fel de prevederi de natură a afecta în vreun fel libertatea comerţului,
consacrată de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind
introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vizol" - S.R.L. în Dosarul nr.
18.042/2004 (6.433/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 16 noiembrie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru