DECIZIE Nr.
831 din 2 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 730 din 29 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marilena
Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Doba în Dosarul nr.
291/306/2005 al Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea autorului excepţiei, prin
care se solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de amânare a judecării cauzei, arătând că de la data invocării
excepţiei şi până în prezent a existat timp suficient pentru angajarea unui
apărător.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
judecării cauzei, apreciind că aceasta nu este temeinic motivată, în sensul
art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 29 martie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 291/306/2005, Judecătoria Sibiu a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 259 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae Doba.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 259 alin. 1 din Codul
penal încalcă prevederile art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber
la justiţie.
Judecătoria Sibiu consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi
29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 259 alin. 1 din Codul penal, care au următorul
cuprins: "Invinuirea mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere, cu
privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o anume persoană, se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii sunt
contrare art. 21 din Constituţie, privitor la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 259 alin. 1 din Codul penal au mai format obiect
al controlului de constituţionalitate sub aspectele criticate şi în prezenta
cauză.
Prin Decizia nr. 270 din 19
decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, Curtea a
constatat că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece o
dispoziţie legală care incriminează şi sancţionează învinuirea mincinoasă a
unei persoane cu privire la săvârşirea unei infracţiuni nu poate fi considerată
contrară prevederilor art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la
justiţie. Invinuirea mincinoasă presupune un denunţător care ştie de la început
că învinuirea se referă la o faptă care nu există sau care nu este săvârşită de
persoana învinuită. Prin urmare, cunoscând acest adevăr, denunţătorul calomnios
numai cu rea-credinţă poate invoca în susţinerea excepţiei textele
constituţionale privitoare la dreptul la acces liber la justiţie sau la
libertatea de opinie. Existenţa infracţiunii de denunţare calomnioasă presupune
cunoaşterea de către denunţător a caracterului mincinos al denunţării, prin
care se aduce atingere înfăptuirii justiţiei şi demnităţii persoanei învinuite
pe nedrept. Dacă făptuitorul a fost într-o eroare evidentă asupra situaţiei de
fapt, denunţul său, chiar dacă ar cuprinde afirmaţii vexatorii la adresa unei
persoane, nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală în baza
art. 259 din Codul penal. Accesul liber la justiţie, consacrat prin art. 21 din
Constituţie, ca drept fundamental, trebuie exercitat „cu
bună-credinţă", potrivit art. 54 din Legea fundamentală, „fără să
încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi". Or, această bună-credinţă este exclusă în
cazul persoanei care învinuieşte în mod mincinos pe o altă persoană de
săvârşirea unei infracţiuni, situaţie care face imposibilă încălcarea, prin
art. 259 alin. 1 din Codul penal, a prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21.
Neexistând elemente noi, de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicolae
Doba în Dosarul nr. 291/306/2005 al Judecătoriei Sibiu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu