DECIZIE   Nr. 83 din 14 martie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, 334 si 374 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 242 din 10 aprilie 2002

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Iuliana Nedelcu          - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, 334 si 374 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Virgiliu Cralea in Dosarul nr. 2.616/2001 al Tribunalului Tulcea.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001. In ceea ce priveste dispozitiile art. 334 si 374 din Codul de procedura penala, se invedereaza ca posibilitatile procesuale ale procurorului sunt identice cu cele ale celorlalte parti, astfel incat acestuia nu i se creeaza nici un privilegiu de natura sa incalce dreptul la aparare al inculpatului.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 decembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 2.616/2001, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, 334 si 374 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de Virgiliu Cralea, intimat in apelul declarat impotriva unei sentinte a Judecatoriei Tulcea prin care autorul exceptiei fusese achitat pentru savarsirea infractiunii prevazute la art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 317, 334 si 374 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, deoarece contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie referitoare la dreptul la aparare, precum si celor ale art. 49 referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati, considerand ca este supus unei restrangeri nejustificate a drepturilor sale. De asemenea, autorul exceptiei sustine ca textele legale criticate aduc atingere si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Autorul exceptiei arata, de asemenea, ca este inechitabil ca in fata instantei de apel reprezentantul Parchetului sa poata cere schimbarea incadrarii juridice a faptei, conform art. 334 din Codul de procedura penala, articol care nu stabileste nimic cu privire la limitele si ratiunea unei astfel de cereri, cu toate ca, atat in faza de urmarire penala, cat si in faza judecatii in prima instanta, Ministerul Public a sustinut in mod constant aceeasi incadrare juridica, cu privire la care a fost prezentat materialul de urmarire penala si s-a desfasurat cercetarea judecatoreasca si in functie de care inculpatul si-a facut apararile. Procedand la judecarea cererii de schimbare a incadrarii juridice a faptei in calea de atac a apelului, instanta isi margineste independenta si isi pierde impartialitatea, deoarece devine titularul actiunii penale relative la noua incadrare, avand totodata si competenta de a judeca. In momentul in care procurorul cere schimbarea incadrarii juridice, lasa fara continut acuzarea concreta care a facut obiectul activitatii sale pana in acel moment, refuza propriul act de incadrare juridica si de sustinere a actiunii publice si transfera judecatorului aceste prerogative. Toate acestea echivaleaza cu o autosesizare a judecatorului, care, insusindu-si cererea de schimbare a calificarii juridice si judecand in raport cu aceasta noua calificare, inceteaza sa fie impartial. De aici autorul exceptiei de neconstitutionalitate trage concluzia ca art. 317 din Codul de procedura penala, care prevede ca instanta este legata sa judece fapta in calificarea data mai mult ori mai putin explicit prin rechizitoriu, incalca dreptul la aparare prevazut de art. 24 din Constitutie si restrange exercitiul acestui drept, contravenind art. 49 din Constitutie. In acest context procesul nu este echitabil, iar instanta nu este independenta si impartiala, deoarece ea se autosesizeaza si tot ea judeca. Se sustine ca prin reglementarea cuprinsa in art. 317, 334 si 374 din Codul de procedura penala inculpatul este supus unui proces judiciar arbitrar, la discretia Ministerului Public si cu participarea instantei pe pozitie de acuzator, in cazul in care schimbarea calificarii este insusita de catre aceasta.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, instanta de judecata arata ca aceasta este nefondata datorita caracterului devolutiv al apelului, astfel incat motivele de apel pot viza orice aspecte ale cauzei, nefiind expres prevazute de lege, ca in cazul recursului, si pot fi formulate si oral, in ziua judecatii, fara a se face exceptie in raport cu calitatea apelantului.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza argumentele invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiate. Se arata ca, intrucat procurorul constituie un aparator al intereselor generale ale societatii, al ordinii de drept, neavand atributiile judecatorului, competenta lui se limiteaza la acte procedurale care intervin inainte de activitatea de deliberare a instantei. Procurorul nu judeca, nu emite hotarari judecatoresti. Potrivit dispozitiilor art. 320 alin. 4 din Codul de procedura penala, atat procurorul, cat si partile au posibilitatea de a cere administrarea de probe noi in cursul cercetarii judecatoresti, fapt ce poate duce la schimbarea incadrarii juridice, in deplina concordanta cu principiile dreptului penal si procesual penal. Efectul devolutiv al apelului si faptul ca motivele de apel pot viza orice aspect al cauzei reprezinta argumente in sustinerea constitutionalitatii textelor de lege criticate. Legea da dreptul procurorului ca pana la incheierea dezbaterilor sa formuleze si alte motive de apel, in afara celor aratate in actul de sesizare a instantei, chiar in conditiile in care motivele sustinute oral nu coincid cu cele formulate in scris. In concluzie, se apreciaza ca dispozitiile art. 334 si 374 din Codul de procedura penala sunt constitutionale.
    Guvernul apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se arata ca "incadrarea juridica a unei fapte are o importanta vitala pentru solutionarea echitabila a unui conflict de drept penal", in timp ce "conditiile prevazute in art. 334 din Codul de procedura penala impun instantei dubla obligatie pe care o are in legatura cu schimbarea incadrarii juridice, incalcarea acesteia atragand nulitatea actului astfel efectuat", ceea ce reprezinta o reflectare a dreptului la aparare.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de presedintele Camerei Deputatilor si de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Curtea retine ca instantele judecatoresti au competenta ca, in conditiile legii, sa se pronunte printr-o incheiere motivata asupra admisibilitatii exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata lor si sa constate daca cererea unei parti sau a procurorului de ridicare a unei asemenea exceptii este "admisibila" sau "inadmisibila". Sub acest aspect Curtea constata ca in prezenta cauza instanta a respins in mod neintemeiat, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul de procedura penala, cu motivarea ca prin Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001 Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii acestui text de lege si a respins exceptia ridicata la acea data. Hotararea instantei de a sesiza Curtea Constitutionala doar cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 334 si 374 din Codul de procedura penala este contrara dispozitiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, care prevad ca nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate prevederile legale constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale. Este evident ca, in cazul dispozitiilor art. 317 din Codul de procedura penala, cu privire la care Curtea a decis ca sunt constitutionale, nu este indeplinita ipoteza prevazuta de lege, pentru ca, sub acest aspect, exceptia sa fie considerata de instanta ca fiind inadmisibila. In consecinta, Curtea urmeaza sa retina ca a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate asa cum aceasta a fost ridicata de catre autorul ei, prin cererea aflata la dosarul cauzei, respectiv cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, 334 si 374 din Codul de procedura penala, texte de lege care au urmatoarea redactare:
    - Art. 317: "Judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care se refera extinderea.";
    - Art. 334: "Daca in cursul judecatii se considera ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea.";
    - Art. 374: "Motivele de apel se formuleaza in scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie sa fie depus la instanta de apel cel mai tarziu pana in ziua judecatii. Motivele de apel se pot formula si oral in ziua judecatii."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale:
    - Art. 24 alin. (1): "Dreptul la aparare este garantat.";
    - Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
    Dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate in motivarea exceptiei, au urmatorul cuprins: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.
    2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita. [...]"
    Potrivit art. 264 alin. 1 din Codul de procedura penala, "rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata". Astfel, in materie penala sesizarea instantei se realizeaza, de regula, prin rechizitoriul procurorului si numai in mod exceptional instantele de judecata pot pune in miscare actiunea penala in cazul in care persoana vatamata se adreseaza cu plangere instantei de judecata in conditiile prevazute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, precum si in cazul extinderii procesului penal cu privire la alte fapte savarsite de inculpat. Sub acest aspect obiectul judecatii, asa cum acesta este reglementat de art. 317 din Codul de procedura penala, nu contravine dreptului la aparare consacrat de art. 24 din Constitutie si nici nu reprezinta o restrangere nejustificata a exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Astfel, sustinerea autorului exceptiei, conform careia reglementarea art. 317 este atat de larga incat permite judecatorului aplicarea oricarui text la care face referire, mai mult sau mai putin explicit, rechizitoriul, este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa. Curtea constata ca textul de lege criticat ofera suficiente garantii dreptului la aparare, intrucat limiteaza judecata la fapta si la persoana aratate in actul de sesizare a instantei sau in actul de extindere a procesului penal, in functie de aceste acte, cunoscute de partile in proces, pregatindu-se apararile. De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 317 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001, retinand constitutionalitatea textului de lege criticat.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 334 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca schimbarea incadrarii juridice a faptei este un act procesual necesar in cazurile in care rechizitoriul a retinut din eroare o anumita incadrare sau atunci cand in cursul judecatii apar elemente noi de natura sa determine o alta incadrare juridica decat cea data prin actul de sesizare a instantei.
    Initiativa schimbarii incadrarii juridice a faptei, indiferent daca are loc in fata primei instante sau in judecarea cailor de atac, apartine instantei de judecata, partilor, precum si procurorului. Acest drept al partilor si al procurorului de a solicita instantei modificarea cadrului procesual rezulta din prevederile art. 301 alin. 1 din Codul de procedura penala, norma de aplicatie generala, conform carora, "In cursul judecatii, procurorul si oricare dintre parti pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii".
    Dispozitia legala criticata impune instantei obligatia de a pune in discutie noua incadrare si de a atrage atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara acordarea ragazului necesar pentru a-si pregati apararea. Sub acest aspect Curtea retine ca aceste obligatii care incumba instantei judecatoresti reprezinta veritabile garantii ale dreptului la aparare si ale dreptului la un proces echitabil.
    Pe de alta parte, sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile art. 334 din Codul de procedura penala aduc atingere independentei si impartialitatii instantei de judecata, este, de asemenea, neintemeiata. Curtea constata ca prevederile legale criticate nu numai ca nu ingradesc independenta si impartialitatea instantei, ci, dimpotriva, acestea sunt expresia principiului consacrat de art. 123 alin. (2) din Constitutie, conform caruia "Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii". Astfel, instanta judecatoreasca, in virtutea rolului sau activ, consacrat de art. 4 din Codul de procedura penala, are obligatia de a pune in discutia partilor o noua incadrare juridica, ori de cate ori in cursul judecatii se considera ca incadrarea data faptei prin actul de sesizare urmeaza sa fie schimbata. Sub acest aspect impartialitatea judecatorului nu este afectata atunci cand, la propunerea unei parti sau a procurorului, conform procedurii stabilite de lege, dispune schimbarea incadrarii juridice a faptei inculpatului, intrucat orice hotarare adoptata se fundamenteaza pe aprecierea probelor existente in cauza. Cu acest prilej instanta nu devine titularul actiunii penale relative la noua incadrare, asa cum pretinde autorul exceptiei, ci face aplicarea principiilor procesual penale, in special a principiului aflarii adevarului. Schimbarea incadrarii juridice apare ca necesara tocmai pentru a se asigura o solutionare corecta a cauzei, in cadrul unui proces echitabil.
    Cu privire la dispozitiile art. 374 din Codul de procedura penala, care au ca obiect de reglementare motivarea apelului, Curtea constata ca argumentele de neconstitutionalitate invocate de autorul exceptiei sunt neintemeiate. Curtea retine ca dispozitiile art. 374 din Codul de procedura penala nu ingradesc dreptul la aparare al inculpatului, nici dreptul la exercitarea cailor de atac, oricare dintre partile in proces sau procurorul avand posibilitatea de a formula motivele de apel, in scris sau oral, pana in ziua judecatii inclusiv. Prin urmare, partile si procurorul au dreptul, potrivit legii, ca pana la incheierea dezbaterilor sa formuleze si alte motive de apel decat cele comunicate in scris, anterior. In virtutea efectului devolutiv al apelului motivele de apel pot viza orice aspect al cauzei, inclusiv modificarea cadrului procesual prin schimbarea incadrarii juridice a faptei. Oricare ar fi momentul solicitarii schimbarii incadrarii juridice, instanta de judecata este obligata sa respecte cerintele impuse de lege cu privire la aceasta institutie juridica, respectiv punerea in discutia partilor a noii incadrari si atentionarea inculpatului ca are dreptul sa ceara acordarea timpului necesar pentru pregatirea apararii.
    In alta ordine de idei, Curtea constata ca, pentru motivele aratate mai sus, nu se poate retine nici incalcarea prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, textele legale criticate fiind in deplina concordanta cu principiul fundamental privind dreptul persoanei la un proces echitabil.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, 334 si 374 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Virgiliu Cralea in Dosarul nr. 2.616/2001 al Tribunalului Tulcea.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 martie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu