DECIZIE Nr.
828 din 2 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 249 alin. 1 si art. 258 din Codul
penal, raportate la art. 147 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art.
303 alin. 6 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 740 din 1 noiembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 şi art. 258
din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, precum şi a
dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Hera, respectiv de Ministerul
Public în Dosarul nr. 7.216/4/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei
Alexandru Hera, dl avocat Gheorghe Moroianu, lipsind celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Avand cuvantul, dl avocat
Gheorghe Moroianu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 249 alin. 1 şi ale art. 258 din Codul penal, raportate la
art. 147 din Codul penal, astfel cum a fost formulată. In ceea ce priveşte
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de
procedură penală, ridicată de Ministerul Public, prin procurorul de şedinţă, în
faţa instanţei de judecată, consideră că este neîntemeiată.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, atat în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 249 alin. 1 şi ale art. 258
din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, cat şi dispoziţiile art. 303 alin. 6 din
Codul de procedură penală, arătand că aceste texte de lege nu încalcă prevederile constituţionale
invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 19 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.216/4/2005, Judecătoria
Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 şi art. 258 din Codul
penal, raportate la art. 147 din Codul penal, excepţie ridicată de
Alexandru Hera în dosarul menţionat, precum şi a dispoziţiilor art. 303
alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ministerul
Public în acelaşi dosar.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate, Alexandru Hera susţine, în esenţă, că textele criticate din Codul
penal determină o discriminare prin aceea că doar medicul angajat la un spital
de stat răspunde pentru neglijenţă în serviciu, iar nu şi medicul particular.
Astfel, cu toate că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 74/1995, în timpul
exercitării profesiunii medicale, medicul nu are calitatea de funcţionar
public, atunci cand este vizat
în sensul legii penale, este considerat funcţionar public. Prin incriminarea
numai a medicilor aflaţi într-un raport de muncă sau de serviciu, ca posibili
autori ai infracţiunii de neglijenţă în serviciu, ca urmare a asimilării
acestora categoriei funcţionarilor, se încalcă, în opinia autorului excepţiei,
prevederile art. 16 din Constituţie.
Ministerul Public susţine că dispoziţiile art. 303
alin. 6 din Codul de procedură penală, care prevăd suspendarea obligatorie a
judecării cauzei, în situaţia sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de
neconstitutionalitate, sunt în contradicţie cu dreptul părţilor la un proces
echitabil, desfăşurat într-un termen rezonabil. Mai susţine că acest text de
lege pune la îndemana părţilor
o modalitate de tergiversare a cauzelor.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că textele criticate din Codul penal nu contravin
principiului egalităţii în drepturi. Diferenţa de tratament juridic invocată
este „generată de statutul special al medicului angajat faţă de medicul
particular, în sensul că poziţia acestora este distinctă, asiguratul care merge
la tratament într-un spital de stat avand o aşteptare şi pretenţii superioare persoanelor care apelează la
medici care îşi deschid pe cont propriu un cabinet". In ceea ce priveşte
art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, instanţa de judecată apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate este întemeiată, întrucat, prin suspendarea cauzei în situaţia
sesizării Curţii Constituţionale, se aduce atingere dreptului părţilor la un
proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, aceasta fiind o sursă de
tergiversare nejustificată a judecării cauzei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. In ceea ce priveşte
textele din Codul penal criticate, se arată că acestea nu încalcă principiul
egalităţii în drepturi, deoarece există diferenţă între statutul special al
medicului angajat faţă de medicul particular. In ceea ce priveşte art. 303
alin. 6 din Codul de procedură penală, se apreciază că nu încalcă dreptul la un
proces echitabil, ci, dimpotrivă, oferă garanţii în acest sens.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile Codului penal ce fac obiectul excepţiei de neconstitutionalitate
nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, întrucat nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente
arbitrare. Referitor la art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, se
apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este întemeiată, deoarece aceste
dispoziţii legale pot aduce atingere dreptului părţilor la judecarea procesului
într-un termen rezonabil. Se face referire şi la derogarea existentă în această
privinţă în materia insolvenţei, cu privire la care Curtea a statuat, prin
Decizia nr. 293/2007, că asigură celeritatea necesară procedurii insolvenţei,
fără a leza în niciun fel rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei
Constituţiei şi de unică autoritate de jurisdicţie constituţională din Romania.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 249 alin. 1 şi art. 258 din Codul penal, raportate
la art. 147 din Codul penal, precum şi dispoziţiile art. 303 alin. 6 din Codul
de procedură penală.
Textele din Codul penal
criticate au următorul cuprins:
- Art. 147: „Prin
«funcţionar public» se înţelege orice persoană care exercită permanent sau
temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de
orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care
se referă art. 145.
Prin «funcţionar» se înţelege persoana menţionată în
alin. 1, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei
alte persoane juridice decat cele prevăzute în acel alineat.";
- Art. 249 alin. 1: „Incălcarea
din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o
tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat
ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă
patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei
persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu
amendă.";
-Art. 258: „Dispoziţiile
art. 246-250privitoare
la funcţionari publici se aplică şi celorlalţi funcţionari, în acest caz
maximul pedepsei reducandu-se cu o treime."
Textul din Codul de procedură penală criticat are
următorul cuprins:
- Art. 303 alin. 6: „Instanţa
suspendă judecata, prin încheiere motivată, şi în cazul în care a fost ridicată
o excepţie de neconstituţionalitate, pană la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei.
Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 3002, iar dacă faţă
de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura
obligării de a nu părăsi ţara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 şi 1451. Incheierea este supusă
recursului în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de
la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
In opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile art. 249
alin. 1 şi art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal,
încalcă art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi, iar cele ale
art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală contravin art. 21 din
Constituţie, privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
I. Criticile privind
dispoziţiile art. 249 alin. 1 şi art. 258 din Codul penal, raportate la art.
147 din Codul penal, sunt neîntemeiate. Curtea Constituţională a statuat cu numeroase
prilejuri în jurisprudenţa sa (de exemplu, prin Decizia nr. 276 din 24
octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 832 din 19 noiembrie 2002) că noţiunile
de „funcţionar public" şi „funcţionar" sunt de nivelul legii, astfel
încat intră în competenţa
exclusivă a legiuitorului atat
definirea acestor noţiuni, cat
şi stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunile săvarşite de persoanele avand această calitate. Este ceea ce Codul
penal, ca lege organică, face prin dispoziţiile art. 147, care definesc
noţiunile de funcţionar public şi funcţionar şi stabilesc infracţiunile săvarşite de aceştia, de exemplu, infracţiunea
de neglijenţă în serviciu, prevăzută şi pedepsită de art. 249 din Codul penal.
In cauză, dispoziţiile art. 249 din Codul penal sunt
coroborate cu cele ale art. 258 din acelaşi act
normativ, referitoare la faptele săvarşite de alţi funcţionari. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a stabili infracţiunile, ceea
ce presupune nu numai incriminarea modalităţii de comitere a acestora, ci şi,
în anumite situaţii, circumstanţierea subiectului activ. Altfel spus, noţiunile
de „funcţionar public" şi de „alţi funcţionari" nu sunt de rang
constituţional, definirea şi reglementarea statutului acestor categorii de
salariaţi fiind de domeniul legii.
In concordanţă cu jurisprudenţa constantă în materie a
Curţii, nu poate fi primită susţinerea autorului excepţiei referitoare la
încălcarea, prin dispoziţiile din Codul penal criticate, a principiului
egalităţii în drepturi, cată
vreme aceste prevederi nu instituie privilegii sau discriminări, fiind
aplicabile în mod egal oricărei persoane care are calitatea de funcţionar
public sau funcţionar, iar stabilirea sferei acestor noţiuni, precum şi a
infracţiunilor care presupun această calitate a subiectului activ nu este de
competenţa jurisdicţiei constituţionale, astfel cum s-a arătat.
II. Cu privire la criticile
formulate de Ministerul Public, în legătură cu prevederile art. 303 alin. 6 din
Codul de procedură penală, în sensul că acestea încalcă dreptul la un proces
echitabil, Curtea constată că sunt neîntemeiate. Suspendarea judecării cauzei
în situaţia sesizării Curţii Constituţionale, pană la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, este menită
să preîntampine acele situaţii
în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărari fundamentate pe dispoziţii legale declarate neconstituţionale
prin decizii ale Curţii Constituţionale, situaţii care ar putea afecta
stabilitatea raporturilor juridice existente între părţi. Pe de altă parte, avand posibilitatea de a aprecia
admisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 29 din
Legea nr. 47/1992, instanţa este chemată să cenzureze acele cazuri care ar
putea constitui pretext pentru tergiversarea judecăţii.
Pentru motivele mai sus
arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi
(6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 şi art. 258 din Codul
penal, raportate la art. 147 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art.
303 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Hera,
respectiv de Ministerul Public, în Dosarul nr. 7.216/4/2005 al Judecătoriei
Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta