DECIZIE Nr.
827 din 8 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 4 alin. (1) si (3), art. 5 si
art. 9 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 130/2004 privind
unele masuri pentru vanzarea de catre societatile comerciale, companiile si
societatile nationale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale,
resurselor minerale si al industriei de aparare, precum si de catre alti agenti
economici din subordinea Ministerului Economiei si Comertului a locuintelor pe
care acestia le au in patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor
de inchiriere, pensionarilor sau disponibilizatilor cu ultimul loc de munca la
acesti agenti economici
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 636 din 3 septembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin
Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 4 alin. (1) şi (3), art. 5 şi
art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2004, excepţie
ridicată de Cătălin Ciucă în Dosarul nr. 7.043/233/2006 al Tribunalului Galaţi
- Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru Societatea
Comercială „Electrica Distribuţie Muntenia Nord" S.A. - Sucursala de
Distribuţie a Energiei Electrice Galaţi, consilier juridic Elena Drăgan, cu
delegaţie la dosar, constatându-se lipsa autorului excepţiei, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de
judecată.
Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea
excepţiei. In esenţă, arată că principala critică de neconstituţionalitate
constă în aceea că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu
nominalizează printre categoriile de chiriaşi cărora le pot fi vândute
locuinţele din patrimoniul societăţilor comerciale din anumite sectoare de
activitate şi salariaţilor transferaţi. In legătură cu aceasta precizează că
Legea nr. 189/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
130/2004 include printre beneficiari şi salariaţii transferaţi, astfel că
excepţia urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Depune întâmpinare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât consideră că textele
de lege criticate nu sunt contrare dispoziţiilor din Constituţie invocate ca
fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 18 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.043/233/2006, Tribunalul
Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 4 alin. (1) şi (3), art. 5 şi
art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2004 privind
unele măsuri pentru vânzarea de către societăţile comerciale, companiile şi
societăţile naţionale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale,
resurselor minerale şi al industriei de apărare, precum şi de către alţi agenţi economici din subordinea
Ministerului Economiei şi Comerţului a locuinţelor pe care aceştia le au în
patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere,
pensionarilor sau disponibilizaţilor cu ultimul loc de muncă la aceşti agenţi
economici. Excepţia a fost ridicată de Cătălin
Ciucă într-o cauză civilă, în apel, având ca obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că modalitatea de stabilire şi implicit cuantumul preţului
de vânzare a locuinţelor, astfel cum sunt prevăzute de textele de lege
criticate „nu respectă cerinţele impuse de o reală protecţie socială",
precum şi faptul că depăşirea termenului în interiorul căruia cei vizaţi de
dispoziţiile ordonanţei trebuie să îşi manifeste voinţa de a cumpăra, „nu ar
trebui să ducă la pierderea dreptului de a cumpăra prevăzut de Legea locuinţei
nr. 85/1992". In acest sens, în esenţă, se susţine că prevederile: art. 1
din ordonanţa criticată, potrivit cărora societăţile comerciale pot să vândă
locuinţele pe care le au în patrimoniu la data intrării în vigoare a ordonanţei
personalului propriu şi salariaţilor care sunt titulari ai contractelor de
închiriere, sunt neconstituţionale, întrucât nu dispun şi cu privire la
salariaţii transferaţi în interes de serviciu; art. 4, referitoare la
stabilirea preţului de vânzare pe baza unui raport de evaluare întocmit de
evaluatori selecţionaţi conform legii, „nu au nimic comun cu dreptul
constituţional de protecţie socială", întrucât evaluatorul „este preocupat
de estimarea unei valori de piaţă cât mai apropiată de realitate, pentru a
cunoaşte care poate fi preţul maxim pentru cumpărător." Consideră că „nu
este indiferent dacă valoarea la care se face referire în raport este o valoare
de piaţă sau o valoare de investiţie", fiind de neacceptat „pretenţia
unităţii vânzătoare de a încasa preţul pieţii", în condiţiile în care „din
legea privind înfiinţarea societăţilor comerciale reiese clar că un procent din
profitul societăţii trebuie să se regăsească şi în salariile angajaţilor."
Art. 4 contravine şi art. 16 din Constituţie, prin aceea că „ordonanţa în cauză
propune un evaluator"; posibilitatea prevăzută de art. 5 din ordonanţă, de
închiriere a locuinţelor dacă acestea nu sunt cumpărate de chiriaşi, nu este
realizabilă, „întrucât chiriile locuinţelor de serviciu din acest minister sunt
exagerat de mari", nu respectă Hotărârea Guvernului nr. 310/2007 şi plata
acestora se face „în sistem hotelier cu factură fiscală cu TVA", precum şi
că adevăratele motive pentru care nu au fost depuse cereri de cumpărare în
termen util sunt preţurile de vânzare „iluzorii" şi „plata întreţinerii
care se face în sistem pauşal"; art. 9 alin. (2) din ordonanţă prevede un
termen de care „am luat cunoştinţă cu un an mai târziu de la publicarea în
Monitorul Oficial", astfel că este încălcat art. 31 din Constituţie,
precum şi Legea liberului acces la informaţii de interes public. Autorul
excepţiei mai susţine că: „dreptul de a cumpăra locuinţa construită cu fonduri
publice s-a născut din momentul repartiţiei", iar „împrejurarea că aceste
locuinţe nu s-au vândut încă
din iulie 1995 nu este din vina chiriaşilor, ci a conducerii întreprinderii";
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2004 interzice, prin art. 10,
„agenţilor economici să mai construiască locuinţe din fondurile statului"
şi „completează" art. 7 din Legea nr. 85/1992, iar efectele sale juridice
au agravat situaţia chiriaşilor. In final, solicită Curţii Constituţionale „să
decidă asupra modalităţii de plată privind vânzarea apartamentelor cu plata
integrală", „având în vedere că preţul de vânzare al apartamentelor este
destul de ridicat în comparaţie cu puterea de cumpărare a locatarilor."
Tribunalul Galaţi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
nefondată, întrucât nici unul din textele de lege criticate nu contravin art.
9, art. 16 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (1) sau art. 115
alin. (4), (6) şi (8) din Constituţie. In acest sens, arată că: vânzarea
locuinţelor de serviciu este o facultate şi nu o obligaţie a agenţilor
economici care au în patrimoniu asemenea locuinţe, iar prevederea prin lege a
unei astfel de obligaţii nu contravine egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi
nici protecţiei sociale a muncii; orice persoană care îndeplineşte condiţiile
prevăzute de art. 1 din ordonanţă îşi poate manifesta voinţa de a cumpăra
locuinţa de serviciu; ordonanţa nu creează discriminare între diferite
categorii de personal şi nici nu afectează drepturile şi libertăţile
fundamentale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2004
sunt constituţionale. Astfel, în legătură cu invocarea încălcării art. 16 alin.
(1) din Constituţie arată că „instituirea unor reguli în ceea ce priveşte
statutul cumpărătorului [...] este justificată chiar de calitatea
acestora", iar critica raportată la prevederile constituţionale ale art.
115 alin. (4), (6) şi (8) nu poate fi reţinută, întrucât reglementarea este
impusă de situaţia locuinţelor ocupate de personalul propriu şi întrucât
ordonanţa a fost aprobată prin Legea nr. 189/2005. Consideră că prevederile art.
9, art. 31 alin. (1) şi (2), art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (1) din
Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale reprezentantului
Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1, art. 4 alin. (1) şi (3), art. 5 şi art. 9 alin.
(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2004 privind unele măsuri
pentru vânzarea de către societăţile comerciale, companiile şi societăţile
naţionale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor
minerale şi al industriei de apărare, precum şi de către alţi agenţi economici
din subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului a locuinţelor pe care
aceştia le au în patrimoniul personalului propriu, titularilor contractelor de
închiriere, pensionarilor sau disponibilizatilor cu ultimul loc de muncă la
aceşti agenţi economici, astfel cum au fost modificate prin articolul unic, pct. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 189/2005
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 27 iunie 2005. Textele de
lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1: „Societăţile
comerciale, companiile şi societăţile naţionale din sectorul energiei,
petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale şi al industriei de apărare,
precum şi alţi agenţi economici din subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului,
în baza aprobării de către adunarea generală a acţionarilor sau, după caz, a
consiliului de administraţie, pot vinde locuinţele pe care le au în patrimoniu
personalului propriu - salariaţi
care sunt titulari ai contractelor de închiriere -,
disponibilizatilor cu ultimul loc de muncă la
aceşti agenţi economici, care sunt titulari ai contractelor de închiriere la
data disponibilizării, sau pensionarilor cu ultimul loc de muncă la aceşti
agenţi economici.";
-Art. 4: „(1) Preţul de
vânzare se stabileşte pe baza unui raport de evaluare elaborat de persoane
fizice sau juridice autorizate, potrivit legii. Evaluatorii vor fi selecţionaţi
conform legislaţiei în vigoare. [...].
(3) Răspunderea privind corectitudinea stabilirii
preţului de vânzare revine exclusiv evaluatorului selectat care a întocmit
raportul de evaluare.";
- Art. 5: „In
situaţia în care locuinţele nu sunt cumpărate de chiriaşi şi au devenit
disponibile ca urmare a eliberării acestora, pot fi vândute prin licitaţie
publică, în condiţiile legii, numai dacă nu pot fi închiriate altor angajaţi ai
societăţii, disponibilizatilor sau pensionarilor cu ultimul loc de muncă la
societate, la cererea acestora.";
-Art. 9 alin. (2): „Termenullimită
de finalizare a operaţiunilor de vânzare a locuinţelor este 31 decembrie
2006."
Autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate
încalcă prevederile constituţionale ale art. 9 privind „Sindicatele,
patronatele şi asociaţiile patronale", ale
art. 16 alin. (1) - „Cetăţenii sunt egali în faţa
legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", ale art. 31 alin. (1) - „Dreptul
persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi
îngrădit" şi (3) -„ Dreptul la informaţie
nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea
naţională", ale art. 41 alin. (2) referitoare
la dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie
socială, ale art. 47 alin. (1) - „(1) Statul este obligat să ia măsuri de
dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor
un nivel de trai decent", ale art. 115 alin.
(4) - „(4) Guvernul poate adopta ordonanţe
de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi
amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora", alin. (6) - „Ordonanţele de urgenţă nu
pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul
instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi
îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri
de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică" şi (8) - „Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul,
măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de
aplicare a ordonanţei."
De asemenea, se mai invocă şi încălcarea art. 1,7, 17,
22, 23 şi 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi art. 2
pct. 1, art. 5, 7, 8, art. 11 pct. b), art. 17 şi 21 din Carta drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele: în esenţă, din criticile formulate, rezultă că
autorul excepţiei este nemulţumit de modalitatea de stabilire şi implicit de
cuantumul preţului de vânzare a locuinţelor cu privire la care dispune
ordonanţa criticată, care „nu respectă cerinţele impuse de o reală protecţie
socială". De asemenea, consideră că nerespectarea termenului în interiorul
căruia cei vizaţi de dispoziţiile ordonanţei trebuie să îşi manifeste voinţa de
a cumpăra „nu ar trebui să
ducă la pierderea dreptului de a cumpăra prevăzut de Legea locuinţei nr.
85/1992". In consecinţă, solicită Curţii Constituţionale „să decidă asupra
modalităţii de plată privind vânzarea apartamentelor cu plata integrală",
„având în vedere că preţul de vânzare al apartamentelor este destul de ridicat
în comparaţie cu puterea de cumpărare a locatarilor."
Analizând aceste susţineri, Curtea constată că, în
realitate, ele nu reprezintă critici de neconstituţionalitate, ci, consideraţii
personale ale autorului excepţiei referitoare la dispoziţiile art. 1, art. 4
alin. (1) şi (3), art. 5 şi art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 130/2004, care nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.
Astfel, de exemplu, susţine că art. 4 nu are nimic comun cu dreptul
constituţional de protecţie socială, întrucât evaluatorul „este preocupat de
estimarea unei valori de piaţă cât mai apropiată de realitate, pentru a
cunoaşte care poate fi preţul maxim pentru cumpărător", că locuinţele care
nu sunt cumpărate de chiriaşi nu pot fi închiriate, „întrucât chiriile
locuinţelor de serviciu din acest minister sunt exagerat de mari" şi nu
respectă Legea nr. 310/2007, sau că a luat cunoştinţă de prevederile ordonanţei
„cu un an mai târziu de la publicarea în Monitorul Oficial".
Autorul excepţiei mai solicită Curţii „să decidă asupra
modalităţii de plată privind vânzarea apartamentelor cu plata integrală",
„având în vedere că preţul de vânzare al apartamentelor este destul de ridicat
în comparaţie cu puterea de cumpărare a locatarilor". Nici acest aspect nu
intră în competenţa Curţii, întrucât, potrivit Constituţiei şi Legii nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „nu poate modifica sau completa prevederile supuse
controlului".
Pe de altă parte, Curtea constată că Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 130/2004 privind unele măsuri pentru vânzarea de către
societăţile comerciale, companiile şi societăţile naţionale din sectorul
energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale şi al industriei de
apărare, precum şi de către alţi agenţi economici din subordinea Ministerului
Economiei şi Comerţului a locuinţelor pe care aceştia le au în patrimoniu
personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere, pensionarilor sau
disponibilizatilor cu ultimul loc de muncă la aceşti agenţi economici a fost
adoptată tocmai pentru a da posibilitatea societăţilor comerciale vizate de a
vinde locuinţele pe care le au în patrimoniu, în condiţiile pe care aceasta le
stabileşte şi care reprezintă voinţa legiuitorului.
Faţa de cele de mai sus, în
temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi ai art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1, art. 4 alin. (1) şi (3), art. 5 şi art. 9 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2004 privind unele măsuri pentru
vânzarea de către societăţile comerciale, companiile şi societăţile naţionale
din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale şi al
industriei de apărare, precum şi de către alţi agenţi economici din subordinea
Ministerului Economiei şi Comerţului a locuinţelor pe care aceştia le au în
patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere,
pensionarilor sau disponibilizaţilorcu ultimul loc de muncă la aceşti agenţi
economici, excepţie ridicată de Cătălin Ciucă în Dosarul nr. 7.043/233/2006 al
Tribunalului Galaţi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu