DECIZIE Nr.
1684 din 17 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 alin. 2 si ale art. 332 alin. 4
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 90 din 10 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 şi 332 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan
Rădulescu în Dosarul nr. 7.534/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6
Bucureşti - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest
sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 11 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 7.534/303/2007, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti
- Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300
şi 332 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost
ridicată de Ştefan Rădulescu cu ocazia soluţionării
dosarului mai sus menţionat.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în
drepturi, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare,
întrucât, în timp ce procurorul are cale de atac separată împotriva
hotărârii de desesizare a instanţei, inculpatul nu are dreptul la
recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de restituire a cauzei la
procuror.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti -
Secţia penală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând,
în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale, şi anume deciziile nr. 291/2005, nr. 736/2008
şi nr. 52/2009.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 300 şi 332 din Codul de procedură
penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din
Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în
acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 79/2006, nr.
736/2008, nr. 1.191/2008 şi nr. 52/2009. Mai arată că
dispoziţiile art. 148 din Constituţie nu au incidenţă în
cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 300 şi 332 din Codul de procedură penală. Din notele scrise
ale autorului excepţiei reiese, însă, că acesta critică
numai prevederile art. 300 alin. 2 şi ale art. 332 alin. 4 din Codul de
procedură penală, acestea din urmă fiind modificate prin Legea
nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Prin
urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de
lege, având următorul cuprins:
-Art. 300 alin. 2: „In cazul când se constată
că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea
nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea
unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul
de sesizare, în vederea refacerii acestuia.";
-Art. 332 alin. 4: „Impotriva hotărârii de
desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice
persoană ale cărei interese au fost vătămate prin
hotărâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi,
şi de la comunicare, pentru cei lipsă."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale
art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la
dreptul la apărare şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea
Europeană, precum şi a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la
un proces echitabil şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 300 alin. 2 şi art.
332 alin. 4 din Codul de procedură penală au mai fost supuse
controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la
aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă
de critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 736 din 24 iunie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 16
iulie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor de lege criticate, pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia,
cât şi considerentele deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv
în privinţa criticii formulate în raport de dispoziţiile art. 14
privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Prevederile art. 148 din Constituţie nu au
incidenţă în cauza de faţă.
In realitate, autorul excepţiei solicită
completarea dispoziţiilor de lege criticate în sensul de a permite
atacarea separat cu recurs nu numai a hotărârii de desesizare, ci şi
a încheierii prin care instanţa respinge cererea de restituire a cauzei la
procuror pentru refacerea urmăririi penale. O asemenea solicitare nu intră,
însă, în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau
completa prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 300 alin. 2 şi ale art. 332 alin. 4 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan
Rădulescu în Dosarul nr. 7.534/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6
Bucureşti - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică