DECIZIE Nr.
827 din 2 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25, 26, 38 si 74 din Legea nr.
275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele
judiciare in cursul procesului penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 721 din 25 octombrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25, 26, 38 şi 74 din
Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Fane Ion
Boroş în Dosarul nr. 3.102/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 11 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
3.102/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25,
26, 38 şi 74 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, excepţie invocată de Fane
Ion Boroş în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că în cauză s-au încălcat dispoziţiile art.
13, 14 şi 15 din Codul penal, întrucât, deşi Legea nr. 275/2006 nu cuprinde
dispoziţii tranzitorii, instanţa de fond a făcut aplicarea unor prevederi din
această nouă reglementare fără a ţine cont de faptul că plângerea a fost
iniţial formulată în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003.
Totodată, se arată că dispoziţiile legale criticate nu au fost aplicate unitar
de instanţele de judecată, precum şi faptul că în prezent judecătorul delegat
lucrează în afara cadrului legal, deoarece nu are un statut bine definit, iar
persoana privată de libertate nu beneficiază în faţa acestuia de dreptul
fundamental de a fi apărat de un avocat, ceea ce încalcă dispoziţiile art. 21
şi 24 din Constituţie.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată
întrucât criticile formulate nu vizează aspecte de neconstituţionalitate, ci
practica neunitară a instanţelor. Totodată, se arată că nu se încalcă dreptul
la apărare, deoarece „judecătorul delegat pentru executarea pedepselor
privative de libertate nu desfăşoară în niciun caz o activitate de judecată,
iar procedura în faţa judecătorului delegat nu se circumscrie noţiunii de
proces, ci este o procedură prealabilă, de natură administrativ-jurisdicţională".
De asemenea, nu se încalcă nici accesul liber la justiţie, deoarece persoana
condamnată poate introduce contestaţie împotriva încheierii judecătorului
delegat la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege
criticate nu încalcă liberul acces la justiţie şi nici dreptul la apărare,
drepturi asigurate în momentul în care persoana aflată într-una dintre
situaţiile prevăzute în art. 38 alin. (9) şi art. 74 alin. (7) face plângere la
instanţa de judecată. Pentru procedura prealabilă, în faţa judecătorului
delegat, legea a prevăzut obligativitatea acestuia de a asculta persoana condamnată
la locul de deţinere, cu ocazia judecării plângerii, precum şi posibilitatea de
a asculta oricare alte persoane în vederea aflării adevărului, asigurând astfel
cadrul legal pentru luarea unei hotărâri corecte de către judecătorul delegat.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile
criticate nu conţin norme contrare principiului constituţional al liberului
acces la justiţie şi nu îngrădesc exerciţiul dreptului la apărare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din
20 iulie 2006, cuprinse în art. 25 - „Stabilirea regimului de executare a
pedepselor privative de libertate", în art. 26 - „Schimbarea
regimului de executare a pedepselor privative de libertate", în art.
38 - „Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de
libertate" şi în art. 74 - „Plângerea
împotriva hotărârii comisiei de disciplină".
In susţinerea excepţiei se invocă art. 21 şi 24 din
Constituţie privind accesul liber la justiţie şi, respectiv, dreptul la
apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 25, 38 şi 74 din Legea nr. 275/2006 au mai
fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile
art. 21 şi 24 din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin
Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a
acestor dispoziţii legale. Cu acel prilej Curtea a reţinut că nu poate fi
primită critica referitoare la încălcarea liberului acces la justiţie, deoarece
condamnatul are dreptul de a se adresa unei instanţe de judecată după ce
nemulţumirile acestuia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea
pedepselor. Totodată, Curtea a reţinut că niciuna dintre prevederile contestate
de autor nu suprimă dreptul la apărare în sensul consfinţit de art. 24 din
Legea fundamentală, întrucât nimic nu îl opreşte pe condamnat să îşi angajeze
un avocat pe tot cursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea
pedepsei. Imprejurarea că acesta este privat de libertate, ca urmare a unei
condamnări definitive, nu este de natură a atrage aplicabilitatea dispoziţiilor
legale referitoare la asistenţa juridică obligatorie.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză, inclusiv în ceea ce priveşte art. 26 din Legea nr. 275/2006, faţă de
care nu au fost formulate critici distincte.
In ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei
potrivit cărora, în cauză, instanţele au făcut aplicarea unor dispoziţii din
Legea nr. 275/2006 fără a ţine cont de faptul că plângerea sa a fost iniţial
formulată în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003, acestea
vizează modul de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele de
judecată. Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată.
Pentru motivele mai sus
arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi
(6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25, 26, 38 şi 74 din Legea nr.
275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Fane Ion Boroş în Dosarul nr. 3.102/4/2007 al
Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta