DECIZIE Nr.
826 din 8 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 584 si art. 616 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 580 din 1 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 584 şi 616 din Codul civil, excepţie
ridicată de Nicolae Stoian, Maria Stoian, Nicolae Dan Stoian şi Nicoleta Alina
Stoian din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 9.673/117/2006 al Tribunalului Cluj -
Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei,
avocatul Mihaela Dobrescu, cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa
celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul
avocatului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia, pentru
motivele formulate în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât
criticile formulate vizează, în realitate, modificarea textelor de lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 23 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 9.673/117/2006, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 584 şi
616 din Codul civil, excepţie ridicată de Nicolae Stoian, Maria Stoian,
Nicolae Dan Stoian şi Nicoleta Alina Stoian într-o cauză având ca obiect o
acţiune în grăniţuire.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 584 din Codul civil, în
esenţă, se susţin următoarele: principiul egalităţii de arme - condiţie sine qua non a procesului echitabil
consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale - presupune „tocmai dreptul oricărei persoane de a-şi
prezenta cauza într-o manieră rezonabilă şi în condiţii de deplină egalitate cu
partea adversă." In jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului
acest principiu semnifică tratarea egală a tuturor părţilor, pe toată durata
desfăşurării procedurii în faţa unui tribunal, fără ca vreuna din ele să fie
avantajată în raport cu cealaltă parte din proces. Or, în speţă, art. 584 din
Codul civil încalcă acest principiu, prin aceea că „proprietarul fondului
învecinat căruia i se opune o acţiune în grăniţuire este plasat într-un
dezavantaj net faţă de cel care invocă grănituirea, neavând la îndemână pârghii
procesuale efective de a paraliza acţiunea introdusă împotriva lui." De
asemenea, consideră că textul criticat „consacră o judecată în contradictoriu a
părţilor doar sub aspect formal, fără ca vreuna din acestea să poată formula
apărări întemeiate pe normele de procedură civilă", precum şi că „impune
reclamantului să-şi dovedească dreptul său de proprietate cu privire la
porţiunile de teren asupra cărora cere a se stabili hotarul". Art. 584 din
Codul civil încalcă art. 16 din Constituţie, care „vizează şi egalitatea de
tratament juridic aplicabil părţilor dintr-un proces", prin aceea că
„acţiunea în grăniţuire paralizează drepturile proprietarului fondului
învecinat, care nu are posibilitatea efectivă de a se opune grănituirii, fiind
poziţionat, ab initio, pe
o poziţie procesuală de inferioritate în raport de reclamant." In sfârşit,
art. 584 este contrar dreptului la apărare, întrucât în procesele de grăniţuire
posibilităţile de apărare ale părţilor „sunt practic inexistente."
In legătură cu neconstituţionalitatea art. 616 din
Codul civil, se susţine că textul „instituie o restrângere a dreptului de
proprietate al persoanelor care deţin cu acest titlu un loc înfundat",
fără ca această limitare să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 53 alin.
(2) din Constituţie. Persoanelor care deţin în proprietate privată un teren
care are natura unui loc înfundat „le sunt recunoscute anumite drepturi legate
de posesia şi de folosinţa acestui teren, însă în mod limitat, numai în ceea ce
priveşte exploatarea terenului, şi nu în mod nestingherit, cum le este permis
titularilor de drepturi de proprietate privată asupra unor terenuri care nu
constituie locuri înfundate." Această restrângere a exerciţiului deplin al
atributelor derivate din dreptul de proprietate privată pentru proprietarii de
terenuri care au natura unor locuri înfundate contravine şi art. 44 din
Constituţie, precum şi art. 1
din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Tribunalul Cluj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată. In acest sens, arată că acţiunea în grăniţuire nu afectează
dreptul de proprietate, ca instituţie juridică, „ci vizează şi întinderea
acestui drept, tocmai pentru ocrotirea sa, în condiţiile prevăzute de art. 44
alin. (1) teza a doua din Constituţie", precum şi că, „în ce priveşte
dreptul la un proces echitabil, intimaţii nu au o poziţie de inferioritate, ei
având la îndemână toate mijloacele legale pentru a-şi dovedi şi apăra dreptul
dobândit în mod legal." Mai arată că art. 6 din Convenţie „protejează
drepturi concrete şi efective", iar părţile în proces trebuie să facă
dovada acestor drepturi, precum şi că diferenţa de tratament juridic „a
intimaţilor" este determinată de amplasamentul imobilului ce constituie
proprietatea lor şi pentru care este necesară stabilirea servitutii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia este neîntemeiată. Astfel, cu privire la criticile privind art. 584
din Codul civil, arată că „dreptul de a pretinde şi de a obţine grănituirea
proprietăţii este urmarea firească a ocrotirii, inclusiv la nivel
constituţional, a dreptului de proprietate al fiecărui proprietar" şi
reprezintă „un efect direct al caracterului real şi absolut al dreptului de
proprietate", dând expresie şi respectării principiului exercitării cu
bună-credinţă a drepturilor şi obligaţiilor - art. 57 din Constituţie. Aşadar,
„numai printr-o interpretare discutabilă" se poate susţine încălcarea
dreptului la apărare şi nerespectarea principiului egalităţii în drepturi. In
continuare, apreciază că art. 616 din Codul civil nu încalcă, ci este în
deplină concordanţă cu textele menţionate din Constituţie şi din Convenţie.
Avocatul Poporului consideră
că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate cu privire
la art. 584 şi 616 din Codul civil, care nu contravin dispoziţiilor din
Constituţie şi din Convenţie invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente şi concluziile
reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 584 şi 616 din Codul civil, potrivit cărora:
- Art. 584: „Orice
proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănituirea proprietăţii lipite cu
a sa; cheltuielile grănituirii se vor face pe jumătate.";
- Art. 616: „Proprietarul al
cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieşire la calea publică, poate
reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu
îndatorire de a-i despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea
ocaziona."
Autorii excepţiei susţin că art. 584 din Codul civil încalcă
prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea
în drepturi, ale art. 24 - Dreptul la apărare, precum şi ale art.
6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale - Dreptul la un proces echitabil şi ale
art. 14 din Pactul cu privire la drepturile civile şi politice, referitoare la
dreptul persoanei la un tribunal competent, independent şi imparţial stabilit
prin lege. In susţinerea neconstituţionalităţii art. 616 din Codul civil se
invocă încălcarea art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi şi ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, ambele
din Constituţie. Se mai invocă şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - Protecţia
proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
O primă critică priveşte dispoziţiile art. 584 din
Codul civil, care, în opinia autorilor excepţiei, contravine art. 16 şi 24 din
Constituţie, precum şi dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
prin aceea că „proprietarul fondului învecinat căruia i se opune o acţiune în
grăniţuire este plasat într-un dezavantaj net faţă de cel care invocă
grănituirea, neavând la îndemână pârghii procesuale efective de a paraliza
acţiunea introdusă împotriva lui." Analizând textul de lege criticat,
potrivit căruia „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la
grănituirea proprietăţii lipite cu a sa; cheltuielile grănituirii se vor face
pe jumătate", prin raportare la prevederile constituţionale şi
convenţionale invocate ca fiind încălcate, Curtea constată că aceste susţineri
sunt neîntemeiate. Art. 584 din Codul civil dispune în legătură cu dreptul
proprietarului unui imobil de a cere stabilirea hotarelor acestuia, pe
cheltuiala comună a proprietarilor învecinaţi, ceea ce nu numai că nu încalcă
dreptul de proprietate, ci, dimpotrivă, îl ocroteşte. Dreptul de a pretinde şi
de a obţine grănituirea proprietăţii este efectul caracterului real şi absolut
al dreptului de proprietate, în virtutea căruia orice proprietar poate pretinde
de la ceilalţi respectarea proprietăţii sale. De asemenea, Curtea nu poate
reţine nici încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie
şi nici art. 16 din aceasta, referitor la egalitatea în drepturi. Astfel, din
cuprinsul textului de lege criticat nu reiese că „proprietarul fondului
învecinat" nu are la dispoziţie toate mijloacele procesule pentru apărarea drepturilor şi intereselor
sale legitime, iar violarea principiului egalităţii în drepturi există atunci
când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale. Or, din prevederile
art. 584 din Codul civil nu rezultă instituirea unui asemenea tratament.
Considerentele arătate
justifică şi respingerea susţinerilor privind încălcarea art. 14 din Pactul cu
privire la drepturile civile şi politice, referitoare la dreptul persoanei la
un tribunal competent, independent şi imparţial stabilit prin lege.
Cea de-a doua critică de
neconstituţionalitate priveşte art. 616 din Codul civil, în legătură cu care se
susţine că încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 53 - Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - Protecţia proprietăţii.
Analizând aceste susţineri, Curtea constată că art. 616
din Codul civil a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate şi, de
exemplu, prin Decizia nr. 536 din 31 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 554
din 14 august 2007, aceasta a statuat că dreptul de servitute este un drept
real imobiliar, dezmembrământ al dreptului de proprietate, care presupune prin
natura sa imposibilitatea exercitării dreptului de proprietate în deplinătatea
atributelor sale. Dreptul de servitute reprezintă o limitare legală a dreptului
de proprietate, permisă de dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44
alin.(1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite de lege. Aşadar, legiuitorul este competent să
stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate, instituind anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia,
în aşa fel încât să nu interfereze cu interesele generale sau cu interesele
particulare ale altor subiecte de drept.
Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.
Pentru argumentele înfăţişate, urmează a fi respinse şi
criticile potrivit cărora art. 616 din Codul civil este contrar art. 1 - Protecţia
proprietăţii din
Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, precum şi cele referitoare la încălcarea art. 53 din
Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 584 şi art. 616 din Codul civil, excepţie ridicată de Nicolae
Stoian, Maria Stoian, Nicolae Dan Stoian şi Nicoleta Alina Stoian din
Cluj-Napoca în Dosarul nr. 9.673/117/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 8 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu