Decizia Nr.824 din 21.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2) şi ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, excepţie ridicată de Partidul Democrat Liberal - Biroul permanent local Hunedoara în Dosarul nr. 482/243/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilă.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, consilierul juridic Pantelimon Spiridon, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte partea Municipiul Hunedoara, prin primar, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 482/243/2009, Tribunalul Hunedoara - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2) şi ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice.Excepţia a fost ridicată de Partidul Democrat Liberal - Biroul permanent local Hunedoara într-un litigiu având ca obiect o acţiune în constatare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât legiuitorul, deşi a creat partidelor politice posibilitatea cumpărării unui singur spaţiu deţinut în folosinţă de organizaţia teritorială a fiecărui partid, nu a stabilit o procedură fermă şi clară, cu obligarea respectării competenţei ce revine consiliilor locale, pe de o parte, şi primarilor, pe de altă parte. De asemenea, mai susţine că legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac în cazul respingerii cererii de către reprezentanţii legali ai unităţii administrativ-teritoriale sau a neprezentării în plenul consiliilor locale a cererilor de închiriere sau vânzare-cumpărare de către primar.Tribunalul Hunedoara - Secţia civilă consideră că excepţia este inadmisibilă, întrucât criticile de neconstituţionalitate vizează omisiuni de reglementare.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) şi (2) şi ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003, cu modificările şi completările ulterioare.Textele de lege criticate au următorul conţinut:

– Art. 3 alin. (1) şi (2): „(1) Partidele politice pot cumpăra în fiecare unitate administrativ-teritorială spaţiile destinate sediilor acestora.
(2) În acest scop autorităţile administraţiei publice locale care deţin în proprietate aceste spaţii le vor vinde partidelor politice la solicitarea acestora.“;

– Art. 4 alin. (1): „(1) Partidele politice pot cumpăra în fiecare unitate administrativ-teritorială un singur spaţiu, destinat sediului acestora, la valoarea de inventar a acestuia. Spaţiul care urmează a fi astfel cumpărat trebuie să fi fost deţinut cu chirie cel puţin 3 luni anterior intrării în vigoare a prezentei legi de către partidul politic respectiv.“

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 8 - Pluralismul şi partidele politice, art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie şi art. 121 alin. (2) referitor la autorităţile comunale şi orăşeneşti. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: I. În ceea ce priveşte art. 3 alin. (2) şi art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 90/2003, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii acestor texte de lege prin Decizia nr. 570 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, constatând că sunt neconstituţionale. Întrucât Curtea a constatat neconstituţionalitatea acestor prevederi de lege, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu mai pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, operând o cauză de inadmisibilitate, iar potrivit dispoziţiilor alin. (5) teza întâi din acelaşi articol, dacă se ridică o astfel de excepţie, instanţa judecătorească trebuie să o respingă, pentru acest temei, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională. Aşadar, excepţia privind art. 3 alin. (2) şi art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 90/2003, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă. II. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 90/2003, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, deoarece se referă, pe de o parte, la omisiunea reglementării unei proceduri ferme şi clare de vânzare a spaţiilor destinate sediilor partidelor politice, iar pe de altă parte, faptul că legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac în cazul respingerii cererii de către reprezentanţii legali ai unităţii administrativ-teritoriale sau a neprezentării în plenul consiliului local a cererilor de închiriere sau vânzare-cumpărare de către primar. Or, asemenea critici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Astfel, şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1), şi art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 90/2003, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2) şi ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, excepţie ridicată de Partidul Democrat Liberal - Biroul permanent local Hunedoara în Dosarul nr. 482/243/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Maria Bratu