DECIZIE   Nr. 82 din 10 februarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara, ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului si ale art. 27 pct. 5 si 9, precum si ale art. 88 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 327 din 19 aprilie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Daniela Titian        - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 si ale art. 27 pct. 5 si 9, precum si ale art. 88 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Elemar Star" - S.R.L. Calarasi in Dosarul nr. 5F/2004 al Tribunalului Calarasi.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata. Se arata ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 si ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, in sensul respingerii acesteia. Celelalte critici ale autorului exceptiei exced controlului de constitutionalitate, intrucat privesc situatii care apartin competentei instantelor judecatoresti, apreciind ca sub acest aspect exceptia este inadmisibila.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 17 august 2004, pronuntata in Dosarul nr. 5F/2004, Tribunalul Calarasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 si ale art. 27 pct. 5 si 9, precum si ale art. 88 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Elemar Star" - S.R.L. Calarasi intr-o cauza avand ca obiect judecarea cererii privind deschiderea procedurii prevazute de Legea nr. 64/1995, formulata impotriva autorului exceptiei.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, intr-o argumentare ampla, in care pe langa invocarea unor texte constitutionale considerate a fi incalcate se fac numeroase referiri la dispozitii din Codul de procedura civila, din Codul civil, din alte legi, precum si la jurisprudenta unor instante judecatoresti, inclusiv la hotarari pronuntate in alte cauze in care este parte, autorul exceptiei sustine, in esenta, urmatoarele:
    - Dispozitiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, prin care contractele de credit financiar si garantiile reale si personale constituie titlu executoriu, incalca prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (1), art. 123 [devenit, dupa republicarea Constitutiei art. 124] si art. 125 alin. (1) [devenit art. 126 alin. (1)]. Autorul exceptiei sustine ca prevederile legale criticate, care dau putere de titlu executoriu contractelor de credit bancar, precum si garantiilor reale si personale, contravin unor dispozitii din legislatia civila si procesual civila, referindu-se in acest sens la unele hotarari pronuntate de instantele judecatoresti.
    Se mai arata in sustinerea exceptiei ca "dispozitiile Legii nr. 58/1998 si normele sale de aplicare incalca prevederile art. 15 din Constitutia Romaniei, conform carora <<Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile>>, or, Legea nr. 58/1998 este o lege civila". Astfel, arata autorul exceptiei, in continuare, "Legea nr. 58/1998 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998, iar potrivit art. 92 din continutul ei, a intrat in vigoare la 30 de zile de la publicare, adica la 30 aprilie 1998; conform Constitutiei Romaniei, de la aceasta data incepe sa produca efecte si nu anterior ei, nu retroactiv". In consecinta, autorul exceptiei considera ca prevederile criticate nu pot fi aplicate contractelor de credit incheiate anterior intrarii in vigoare a legii respective.
    In acelasi timp autorul exceptiei sustine ca textul de lege criticat incalca dreptul de acces la justitie si dreptul la aparare. In acest sens, se arata ca "partea careia i se opune actul executarii silite, pe calea judecarii unei cereri de incuviintare a executarii silite, are interesul de a-si formula apararea, interes legitim, ocrotit de legiuitor, si poate invoca chiar nulitatea absoluta a titlului in baza caruia se cere incuviintarea executarii silite, nulitate care, admisa, poate avea drept consecinta respingerea cererii de executare si anularea conventiei ce a stat la baza ei, asa incat, desfiintat fiind insusi temeiul juridic ce a stat la baza formularii cererii, o alta nu mai poate fi [promovata] in baza inscrisului formulat. In acest mod, rapindu-i-se justitiabilului dreptul la aparare, se incalca dispozitiile mai sus invocate din Constitutia Romaniei [art. 24]. Este adevarat ca, ulterior incuviintarii executarii silite, exista posibilitati de aparare ale justitiabilului caruia i se opune actul executarii, pe calea contestatiei la executare, insa prin aceasta se incalca prevederile art. 21 din Constitutia Romaniei [...]".
    - Dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului sunt criticate in sensul ca incalca prevederile art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 21 alin. (1) si (2), ale art. 24 alin. (1) si "ale art. 123 [devenit art. 124] din Constitutia Romaniei, potrivit carora <<Justitia se infaptuieste in numele legii>>".
    Aceste dispozitii legale sunt, in opinia autorului exceptiei, neconstitutionale deoarece "permit judecarea numai intr-un sens si, in speta, a cererii creditorului, nepermitand analizarea motivelor de aparare ale paratului debitor, privind nulitatea absoluta a titlului pe care creditorul isi fundamenteaza cererea introductiva si nici solutionarea cererii acestuia, reconventionala, privind pretentiile indreptate impotriva creditorului reclamant, dovedite legal, atestate de hotarari judecatoresti irevocabile dispuse de instante de recurs si in intima legatura cu inscrisul ce sta la baza cererii introductive".
    Se apreciaza totodata ca "suprimarea dreptului paratei la aparare" este neconstitutionala, "excede procedurii [...] prevazute de Legea nr. 64/1995 si are grave consecinte asupra paratei, vatamata in interesele sale legitime, ocrotite de lege, impiedicand-o pe aceasta sa beneficieze de prevederile Constitutiei Romaniei".
    Referitor la neconstitutionalitatea acelorasi prevederi legale, se arata ca, in baza art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, "poate fi introdusa o cerere si admisa, care legal este prescrisa in sens material, lipsa dreptului la actiune putand fi acoperita printr-un act infractional [...]".
    - Dispozitiile art. 27 pct. 5 si 9 din Codul de procedura civila, privind cazurile de recuzare a judecatorilor, sunt considerate "neconstitutionale, incalcand prevederile art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 123 [devenit art. 124] din Constitutia Romaniei". Autorul exceptiei, referindu-se la situatii concrete in care se afla, considera ca aceste texte de lege nu au in vedere si posibilitatea recuzarii in cazul in care intre una dintre parti si judecator exista un proces penal in curs de judecata, posibilitatea recuzarii intregii instante, daca intre una dintre parti "si mai mult de 50% din numarul judecatorilor instantei care solutioneaza dosarul civil exista, in paralel, spre solutionare la instanta competenta un dosar penal avand cauza exact in cauza dosarului civil", precum si in cazul in care judecatorii unei instante pretind ca s-au abtinut, cu exceptia celui care are de solutionat dosarul. De asemenea, autorul exceptiei considera ca un alt motiv de recuzare a judecatorilor intregii instante ar putea sa fie, referindu-se la cauza personala, vrajmasia dintre una din parti si judecatori, constand in faptul ca partea a formulat sau formuleaza plangeri penale impotriva acestora, "inclusiv impotriva judecatorului desemnat sa solutioneze cauza". In acest sens, autorul exceptiei sugereaza ca aceste ultime situatii sa fie "incadrate in notiunea de vrajmasie intre justitiabil si judecatori".
    Se arata totodata, in sustinerea acestei critici, ca, "potrivit art. 21 din Constitutia Romaniei, urmare a revizuirii acesteia din 2003, justitiabilul are drept la un proces echitabil, dispozitie de altfel actuala si in vechea forma a Constitutiei, avand in vedere prevederile art. 20 alin. (1) si (2) din Legea fundamentala, raportate la prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale".
    - Dispozitiile art. 88 din Codul de procedura civila sunt criticate pentru neconstitutionalitate, intrucat, sustine autorul exceptiei, pot fi interpretate "si in sensul ca nu este absolut necesar ca in citatie sa fie trecuta corect calitatea partilor din proces [...]". Urmare a unei astfel de interpretari, dispozitiile legale criticate incalca, in opinia autorului exceptiei, art. 16 si art. 123 [devenit art. 124] din Constitutie.
    Tribunalul Calarasi nu si-a formulat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum prevad dispozitiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se arata, in esenta, ca "obiectul unei cereri de natura celei mentionate la art. 29 alin. (1) nu este aceea de executare silita a unui titlu in favoarea unui creditor individual, ci constatarea de catre instanta de judecata competenta a starii de insolventa a debitorului si de deschidere a procedurii concursuale aferente, in beneficiul intregii mase a creditorilor". In continuare se arata ca "Procedura de solutionare a acestei cereri face obiectul unui alt articol din lege, si anume art. 31. Astfel, alin. (3) si urmatoarele ale art. 31 precizeaza dreptul debitorului de a contesta starea sa de insolventa, adica incapacitatea vadita a patrimoniului sau de a face fata obligatiilor exigibile cu sumele de bani disponibile". Dreptul debitorului de a contesta starea de insolventa cuprinde, sustine Guvernul, si "facultatea de a contesta cuantumul creantelor invocate de creditorul reclamant, atat timp cat o asemenea contestatie ar reduce valoarea acestora sub minimul obligatoriu prescris de lege". Guvernul apreciaza, in consecinta, ca accesul liber la justitie al debitorului, consacrat de art. 21 din Constitutie, este pe deplin respectat de prevederile art. 31 din Legea nr. 64/1995.
    In ceea ce priveste incidenta art. 16 din Constitutie, Guvernul apreciaza ca "acest articol nu este infrant de nici o dispozitie din cadrul art. 29 sau 31 din Legea nr. 64/1995, acesta aplicandu-se, fara nici un fel de deosebire, tuturor debitorilor aflati in situatia descrisa de lege".
    Referitor la competenta materiala de solutionare a contestatiei debitorului intemeiata pe nevaliditatea titlului sau pe insuficienta obiectului acestuia pentru a se permite deschiderea procedurii, Guvernul considera ca "judecatorul-sindic nu poate face abstractie de rezultatul contestatiei debitorului atunci cand urmeaza a decide asupra starii de insolventa si, prin urmare, asupra deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului". Totodata, Guvernul apreciaza "ca un asemenea aspect reprezinta o chestiune de interpretare a legii de catre instantele de judecata, care nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate in fata Curtii Constitutionale".
    In legatura cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, Guvernul apreciaza ca "acordarea de catre legiuitor, prin lege speciala, unor anumite tipuri de acte juridice un caracter special, asimilat titlurilor executorii, fara a fi obligatorie existenta prealabila a formei autentice, nu constituie un aspect de constitutionalitate, prin aceasta neincalcandu-se nici o dispozitie constitutionala relevanta". Referitor la invocarea dispozitiilor constitutionale ce vizeaza egalitatea in fata legii, Guvernul considera ca acestea "nu sunt aplicabile in ceea ce priveste conditiile de forma prescrise de lege in mod diferit pentru anumite categorii de acte juridice".
    In ceea ce priveste critica referitoare la neconstitutionalitatea art. 27 pct. 5 si 9 din Codul de procedura civila, Guvernul arata ca aceasta vizeaza inexistenta unor prevederi considerate necesare de catre autorul exceptiei relativ la cauzele de revocare a judecatorilor. Or, sub acest aspect, potrivit punctului de vedere al Guvernului, Curtea Constitutionala "este limitata la a verifica constitutionalitatea dreptului pozitiv existent, iar nu neconstitutionalitatea absentei unor anumite dispozitii considerate necesare. Caci in acest din urma caz s-ar substitui, in mod indirect, competentei stabilite de Constitutie in sarcina Parlamentului ca autoritate legiuitoare".
    Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 din Codul de procedura civila, Guvernul apreciaza ca aceasta se refera la modul de interpretare de catre instante a dispozitiei referitoare la necesitatea prevederii in citatie a calitatii celui citat. Or, considera Guvernul, "de vreme ce alin. 1 pct. 4, coroborat cu alin. 2 al art. 88 stabilesc expres ca <<numele, domiciliul si calitatea celui citat>> sunt mentiuni obligatorii ale citatiei, sub sanctiunea nulitatii, rezulta ca o interpretare diferita data de instanta de judecata poate fi atacata la instantele de control judiciar superioare". In acest caz, afirma Guvernul, "nu se poate vorbi de o neconstitutionalitate a prevederilor respective, cu atat mai mult cu cat procedura de judecata se stabileste prin lege [potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutia republicata], iar in cazul de speta nu exista dispozitii constitutionale ce ar putea fi vatamate".
    Avocatul Poporului considera ca prevederile criticate sunt constitutionale, intrucat "nu contravin nici unui text din Constitutie."
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie: dispozitiile art. 56 alin. 2 din Legea bancara nr. 58/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998, al carei titlu a fost modificat prin Legea nr. 485/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 876 din 10 decembrie 2003, care se numeste "Legea privind activitatea bancara"; dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 149/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, ulterior republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, textul criticat fiind preluat cu acelasi continut, dar cu o numerotare diferita. Astfel, art. 29 alin. (1) a devenit art. 36 alin. (1), asupra caruia Curtea Constitutionala urmeaza a se pronunta prin prezenta decizie; dispozitiile art. 27 pct. 5 si 9 si ale art. 88 din Codul de procedura civila.
    Dispozitiile legale criticate au urmatorul continut:
    - Art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998: "Contractele de credit bancar, precum si garantiile reale si personale, constituite in scopul garantarii creditului bancar, constituie titluri executorii.";
    - Art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995: "(1) Orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si exigibile poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii platilor fata de acesta timp de cel putin 30 de zile, in urmatoarele conditii:
    a) daca creantele izvorasc din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile, acestea trebuie sa aiba un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive;
    b) in celelalte cazuri creantele trebuie sa aiba un cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive;
    c) in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie sa fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive.";
    - Art. 27 pct. 5 si 9 din Codul de procedura civila: "Judecatorul poate fi recuzat: [...]
    5. daca intre aceleasi persoane si una din parti a fost o judecata penala in timp de 5 ani inaintea recuzarii; [...]
    9. daca este vrajmasie intre el, sotul sau una din rudele sale pana la al patrulea grad inclusiv si una din parti, sotii sau rudele acestora pana la gradul al treilea inclusiv.";
    - Art. 88 din Codul de procedura civila: "Citatia va cuprinde:
    1. numarul si data emiterii, precum si numarul dosarului;
    2. aratarea anului, lunii, zilei si orei de infatisare;
    3. aratarea instantei si sediului ei;
    4. numele, domiciliul si calitatea celui citat;
    5. numele si domiciliul partii potrivnice si felul pricinii;
    5^1. alte mentiuni prevazute de lege;
    6. parafa sefului instantei si semnatura grefierului.
    Aratarile de la punctele 2, 3, 4 si 6 sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii."
    Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei au urmatorul cuprins:
    - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.";
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 21 alin. (1), (2) si (3): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
    - Art. 24 alin. (1): "Dreptul la aparare este garantat.";
    - Art. 124: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
    (2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.
    (3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
    - Art. 126 alin. (1): "Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege."
    Autorul exceptiei a invocat si incalcarea art. 20 din Constitutie, prin raportare la dispozitiile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
    Dispozitiile art. 20 din Constitutie au urmatorul continut:
    "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca prevederile criticate nu incalca nici una dintre dispozitiile constitutionale invocate in motivarea exceptiei.
    I. De altfel, prevederile art. 29 alin. (1) [devenit, in urma republicarii, art. 36 alin. (1)] din Legea nr. 64/1995 au mai format obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curte, care, prin mai multe decizii, a respins exceptiile de neconstitutionalitate. Prin Decizia nr. 60 din 11 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 217 din 2 aprilie 2003, de exemplu, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate cu acelasi obiect, statuand ca prevederile respective nu contravin art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 21, art. 123 [devenit art. 124] si art. 125 [devenit art. 126] din Constitutie, invocate in acea cauza ca fiind incalcate. De asemenea, prin Decizia nr. 304 din 8 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 816 din 3 septembrie 2004, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995 si a constatat ca prevederile criticate nu incalca dispozitiile art. 16 alin. (1), art. 21 si art. 41 alin. (2) si (5) din Constitutie, invocate ca fiind incalcate in acea cauza.
    In considerentele deciziilor mentionate, Curtea a retinut ca, printre altele, "reglementarea cuprinsa in textul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca, in anumite conditii, orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila sa poata introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile, a incetat platile. Acest fapt nu impiedica, sub nici un aspect, accesul liber la justitie, atat creditorii, cat si debitorii avand posibilitatea de a formula pretentii si aparari". Curtea a retinut, de asemenea, referindu-se la jurisprudenta sa si la cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca "liberul acces la justitie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale".
    De asemenea, in aceeasi decizie, Curtea a aratat ca "nu poate retine nici o incompatibilitate intre textul de lege criticat si [...] prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (2) referitoare la protectia egala a proprietatii private, ale art. 123 alin. (2) care consacra principiul independentei justitiei si cele ale art. 125 alin. (3), potrivit carora competenta si procedura de judecata sunt stabilite prin lege" (Decizia nr. 60/2003).
    Referitor la critica autorului exceptiei, potrivit careia dispozitiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 incalca prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie care garanteaza dreptul la aparare, Curtea constata ca, potrivit art. 147 din aceeasi lege, text cu care art. 36 alin. (1) se coroboreaza, "Dispozitiile prezentei legi se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civila si ale Codului comercial roman". Prin urmare, procedura de judecata prevazuta de dispozitiile criticate asigura inclusiv dreptul la aparare al partilor pe tot parcursul judecarii sale. De altfel, potrivit art. 38 alin. (2) si (3) din Legea nr. 64/1995, debitorului i se comunica cererea de deschidere a procedurii si poate contesta starea de insolventa.
    Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii, solutiile pronuntate si considerentele care au stat la baza lor isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.
    II. In ceea ce priveste constitutionalitatea dispozitiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998, Curtea Constitutionala s-a pronuntat, in mod indirect, prin Decizia nr. 181 din 17 decembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 65 din 16 februarie 1999, prin care a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/1997 pentru intocmirea bilantului contabil special si regularizarea unor credite si dobanzi clasificate in categoria "pierdere" la Banca Agricola - S.A., text care cuprindea o dispozitie asemanatoare cu cea criticata in prezenta cauza.
    In considerentele deciziei, Curtea a retinut ca textul criticat, prin care se prevedea: "Contractele de credit incheiate intre Banca Agricola - S.A. si imprumutatii sai pentru creditele si dobanzile ce intra sub incidenta prevederilor prezentei ordonante de urgenta constituie titluri executorii", nu contravine articolului 15 alin. (2) din Constitutie. In decizia la care ne referim, Curtea a constatat ca textul criticat, in acea cauza "nu contine, in sine, nici o dispozitie cu caracter retroactiv". Totodata, Curtea a retinut ca, in realitate, exceptia nu viza "constitutionalitatea textului criticat, ci aplicarea in timp a dispozitiilor acestuia, adica stabilirea interpretarii daca sunt aplicabile sau nu si contractelor de credit incheiate anterior intrarii in vigoare a actului normativ in discutie, in conditiile in care Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/1997 nu contine dispozitii tranzitorii ori alte reglementari cu privire la aplicarea in timp a textului art. 5. Or, sub acest aspect, jurisprudenta Curtii Constitutionale a statuat in mod constant ca nu intra in competenta Curtii Constitutionale controlul aplicarii dispozitiilor unei legi sub raportul actiunii lor in timp, ci numai constatarea daca aceste dispozitii sunt in concordanta cu Constitutia".
    De asemenea, Curtea a retinut, in decizia respectiva, ca "prin dispozitia criticata se face aplicatia unui principiu consacrat de art. 372 din Codul de procedura civila, in sensul ca executarea silita se poate face nu numai pe baza unei hotarari judecatoresti investite cu formula executorie, ci si in virtutea unui titlu executoriu, prevazut de lege". (Aceeasi solutie a fost pronuntata, de exemplu, si prin Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000).
    In considerentele aceleiasi decizii s-a mai retinut ca, "de altfel, ulterior adoptarii actului normativ criticat prin exceptia de neconstitutionalitate de fata, s-a acordat, prin Legea bancara nr. 58/1998, in mod general, pentru toate bancile, deci nu numai pentru Banca Agricola - S.A., calitatea de titluri executorii contractelor de credit bancar, precum si garantiilor reale si personale, constituite in scopul garantarii creditului bancar".
    Solutiile pronuntate de Curte si considerentele care au stat la baza acestora sunt aplicabile mutatis mutandis in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine modificarea jurisprudentei Curtii in aceasta materie, revenind instantei sa stabileasca aplicarea in timp a dispozitiilor respective.
    III. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 pct 5 si 9 din Codul de procedura civila, criticate pentru omisiune, intrucat nu cuprind si alte cazuri de recuzare a judecatorilor, considerate de catre autorul exceptiei necesare a fi prevazute, sau cu privire la interpretarea si aplicarea notiunii de "vrajmasie" prevazute de art. 27 pct. 9 din Codul de procedura civila, Curtea retine ca aceste sustineri nu au legatura cu invocarea textelor art. 16 alin. (1) si (2), art. 20 si art. 124 din Constitutie. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care fixeaza limitele atributiilor Curtii Constitutionale in exercitarea controlului de constitutionalitate, Curtea "se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
    In legatura cu exceptia de neconstitutionalitate avand ca obiect prevederile art. 88 din Codul de procedura civila, criticate cu privire la faptul ca ar putea fi interpretate si aplicate de instante in sensul ca "nu este absolut necesar ca in citatie sa fie trecuta corect calitatea partilor din proces [...]", Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.
    Potrivit alin. (2) al art. 88 din Codul de procedura civila, lipsa din citatie a mentiunii privind "calitatea celui citat" [de la pct. 4 al art. 88 alin. 1] este sanctionata cu nulitatea, situatia respectiva putand fi invocata in exercitarea cailor de atac prevazute de lege, la instantele de control judiciar competente, daca cel interesat considera ca instanta care a pronuntat hotararea a incalcat dispozitia legala respectiva. De altfel, potrivit atributiilor sale, Curtea Constitutionala exercita controlul de constitutionalitate asupra continutului actelor prevazute de lege, fara a se pronunta asupra modului de aplicare a acestora.

    Potrivit considerentelor expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara, ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului si ale art. 27 pct. 5 si 9, precum si ale art. 88 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Elemar Star" - S.R.L. Calarasi in Dosarul nr. 5F/2004 al Tribunalului Calarasi.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 februarie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta