Decizia Nr.82 din 07.02.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Sofica Ideliu în Dosarul nr. 9.933/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 56D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9.933/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Sofica Ideliu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva unei decizii de modificare a contractului individual de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 16 şi art. 24 din Legea fundamentală. Arată că situaţia în care o persoană este detaşată în funcţia de director şi ulterior este revocată/eliberată din funcţie fără nicio motivare constituie o situaţie supusă arbitrariului.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile criticate stabilesc modalitatea în care se face eliberarea din funcţiile de conducere şi din funcţiile de îndrumare şi de control, precum şi persoanele competente să dispună asupra eliberării din funcţie. Dispoziţia de lege criticată nu instituie privilegii ori discriminări, aceasta fiind deopotrivă aplicabilă tuturor salariaţilor care se găsesc în ipoteza normei juridice. Aşa fiind, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 128/1997 a fost abrogată prin art. 361 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Soluţia legislativă prevăzută de textul criticat nu a fost preluată în noile reglementări, ceea ce determină inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, deoarece ele se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, fără privilegii şi fără discriminări. De asemenea, arată că dispoziţiile criticate nu au nici semnificaţia îngrădirii dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil, deoarece sunt norme care stabilesc modalitatea în care se face eliberarea din funcţiile de conducere şi din cele de îndrumare şi control ale personalului didactic, precum şi persoanele care dispun asupra eliberării din aceste funcţii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textul criticat a fost abrogat de art. 361 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, lege care a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 128/1997 îşi produc în continuare efectele juridice în speţa în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. În acest caz, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că are competenţa de a controla constituţionalitatea dispoziţiilor legale ale art. 31 din Legea nr. 128/1997, chiar dacă ele nu mai sunt în vigoare la data pronunţării prezentei decizii.Dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 128/1997 au următorul conţinut: „Eliberarea din funcţiile de conducere, prevăzute la art. 20, şi din funcţiile de îndrumare şi de control, prevăzute la art. 25, se face de către cei care au dispus numirea, în condiţiile legii.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi ale art. 24 - Dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că invocarea prevederilor constituţionale ale art. 16 este neîntemeiată.Astfel, Curtea constată că reglementarea criticată nu instituie discriminări, privilegii sau o diferenţă de regim juridic comparativ cu alte persoane din aceleaşi categorii profesionale. Violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.Totodată, Curtea constată că dispoziţia de lege criticată se aplică deopotrivă, fără excepţii, tuturor situaţiilor care se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile legale respective, neaducând-se, astfel, atingere principiului consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie.În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 24, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate nu contravin acestora. Astfel, persoana care se consideră vătămată prin actul de eliberare din funcţia de conducere sau din funcţia de îndrumare şi de control se poate adresa instanţei de judecată, cum, de altfel, autoarea excepţiei a şi procedat, adresându-se Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Sofica Ideliu în Dosarul nr. 9.933/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu