DECIZIE Nr.
813 din 27 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 705 din 18 octombrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent Pe rol se
află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32
alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Atlas" -
S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 2.186/280/2007 al Judecătoriei Piteşti.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 30 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.186/280/2007, Judecătoria Piteşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32
alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Atlas" - S.R.L. din Piteşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat, prin faptul că
stabileşte competenţa de soluţionare a plângerii formulate împotriva
procesului-verbal prin care s-a constatat contravenţia în sarcina judecătoriei
în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, contravine art. 21
alin. (3) din Constituţie. De asemenea, se arată că se creează o discriminare
nejustificată, deoarece plângerile împotriva anumitor acte administrative se
soluţionează potrivit Legii nr. 554/2004, iar împotriva altor acte
administrative, potrivit Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001.
Judecătoria Piteşti consideră
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul arată că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la Decizia nr. 200 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 490 din 1 iunie 2004.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 160
din 7 martie 2007, şi Decizia nr. 797 din 9 noiembrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 14
decembrie 2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu următorul
cuprins: „Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată
judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale
art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat nu îngrădeşte dreptul părţilor la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie
norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva
procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume
instanţa competentă să soluţioneze plângerea. Această modalitate de
reglementare reprezintă însă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu
prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, privind competenţa
şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti. Prin reglementarea criticată
legiuitorul nu a înţeles să limiteze controlul judecătoresc al actelor
administrative ale autorităţilor publice, ci să asigure un climat de ordine,
indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestor drepturi
constituţionale. De altfel, Curtea constată că, potrivit art. 34 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, hotărârea judecătorească prin care s-a
soluţionat plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei
şi de aplicare a sancţiunii poate fi atacată cu recurs la secţia contencios
administrativ a tribunalului.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia se creează
o discriminare nejustificată, deoarece plângerile împotriva anumitor acte
administrative se soluţionează potrivit Legii nr. 554/2004, iar împotriva altor
acte administrative, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, Curtea constată
că nici aceasta nu poate fi primită. Astfel, prin Decizia nr. 349 din 18
septembrie 2003, Curtea a reţinut că persoana împotriva căreia s-a întocmit
procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este pusă în faţa unui verdict
definitiv de vinovăţie şi de răspundere, ci doar în faţa unui act administrativ
de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de
atac prevăzute de lege. S-a mai reţinut cu acelaşi prilej că, din punctul de
vedere al agentului constatator, această persoană este vinovată şi
responsabilă, iar procesul-verbal întocmit are, până la rămânerea lui
definitivă, caracterul unui act administrativ de constatare. Or, aceasta nu
poate duce la concluzia susţinută de autorul excepţiei că soluţionarea cauzelor
privind contestarea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei
contravenţii ar trebui să urmeze regulile procedurale specifice contenciosului
administrativ, reglementate prin Legea nr. 554/2004.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Atlas" - S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 2.186/280/2007 al Judecătoriei
Piteşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu