DECIZIE   Nr. 81 din 25 mai 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Decretului nr. 143/1955 privind organizarea si functionarea oficiilor juridice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 325 din  8 iulie 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Maria Bratu            - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Decretului nr. 143/1955 privind organizarea si functionarea oficiilor juridice, exceptie ridicata de Csaba Kun in Dosarul nr. 1.225/R/1997 al Judecatoriei Oradea.
    La apelul nominal este prezent Csaba Kun personal si ca reprezentant al Filialei Electrocentrale Cluj, lipsind Primaria Comunei Tetchea, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, autorul exceptiei de neconstitutionalitate, Csaba Kun, sustine oral aceleasi motive de neconstitutionalitate din notele scrise, depuse la dosarul Judecatoriei Oradea.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibila, deoarece exceptia a fost ridicata cu incalcarea dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 20 noiembrie 1998, pronuntata de Judecatoria Oradea in Dosarul nr. 1.225/R/1997, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Decretului nr. 143/1955 privind organizarea si functionarea oficiilor juridice, exceptie ridicata de Csaba Kun.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat "prezuma lipsa de egalitate profesionala a cetatenilor romani care sunt licentiatii sau diplomatii facultatii de drept, insarcinati prin lege, ca avocati sau consilieri juridici sau jurisconsulti, cu asistenta juridica si apararea intereselor persoanelor fizice sau juridice in materie comerciala, civila, penala etc., asistenta juridica fiind o prerogativa a avocatilor, conform art. 24 din Constitutia Romaniei, formulata ca dreptul la aparare".
    In acelasi sens se mai arata ca "diferentierea accesului in justitie a profesionistilor dreptului cu aceeasi diploma sau licenta a Facultatii de drept ... este profund vexatorie si nedreapta pentru cei care nu sunt avocati, insa au aceleasi aptitudini, pregatire practica si teoretica ca acestia", si ca, de asemenea, "constitutionalitatea avocatilor situeaza pe juristii neavocati in afara legii, cu toate ca sunt cetatenii aceleiasi tari ...". Inegalitatea s-ar manifesta, sustine autorul exceptiei, si in faptul ca "avocatii sunt tutelati de Ministerul Justitiei", in timp ce "protectia consilierilor juridici sau a jurisconsultilor este incredintata celorlalte ministere". In final, autorul exceptiei solicita Curtii Constitutionale sa constate si neconstitutionalitatea prevederilor Decretului nr. 143/1955 privind organizarea si functionarea oficiilor juridice.
    Exprimandu-si opinia, Judecatoria Oradea apreciaza ca exceptia este nefondata, deoarece Decretul nr. 143/1955 este un act normativ preconstitutional, care nu a fost abrogat expres, iar prevederile art. 4 din acest decret confera consilierului juridic dreptul de a reprezenta unitatea in fata instantelor judecatoresti si in fata oricaror organe ale puterii ori administratiei de stat, in conditiile prevazute la art. 6 din acelasi act normativ. Se mai arata ca, potrivit art. 6, cand unitatea nu se infatiseaza in justitie prin conducerea ei, reprezentarea acesteia se face prin oficiul juridic, in baza delegatiei semnate de conducerea unitatii sau de seful oficiului juridic.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In motivarea acestei opinii se arata ca drepturile si obligatiile legale prevazute pentru persoanele care exercita cele doua profesiuni - de consilier juridic si de avocat - sunt distinct determinate si diferentiate, inclusiv dreptul de reprezentare in fata instantelor de judecata. Astfel - se sustine in continuare - "consilierul juridic, in temeiul raportului de munca si al mandatului expres dat de conducatorul persoanei juridice ..., reprezinta interesele persoanei juridice in fata instantei de judecata in limitele mandatului primit, iar avocatul reprezinta interesele persoanei care l-a angajat, potrivit prevederilor Legii nr. 51/1995, in limitele prevazute de aceasta". Asadar, "practicantii ambelor profesiuni beneficiaza de tratament egal in fata instantelor de judecata, avand aceleasi drepturi si obligatii, exercitarea acestor profesiuni facandu-se in limitele competentelor reglementate de lege".
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata, de asemenea, ca exceptia este neintemeiata. Se precizeaza in acest sens ca absolventii facultatilor de drept pot opta liber pentru exercitarea oricarei profesii juridice, dar persoanele respective nu pot sa solicite "aplicarea unui tratament egal tuturor profesiilor, intrucat se afla in situatii deosebite". Specificul activitatilor determina - astfel cum arata Guvernul - stabilirea prin legi speciale a unor conditii minimale de exercitare a diferitelor profesii. Statutul juridic diferentiat al profesiilor de avocat sau de consilier juridic este determinat, in principal, de imprejurarea ca profesia de avocat este libera si independenta, iar profesia de consilier juridic se exercita de consilieri juridici in calitate de persoane incadrate in munca la unitatile la care activeaza si sunt supusi Codului muncii. Guvernul precizeaza, in fine, ca, prin Decizia nr. 45/1995, Curtea Constitutionala a statuat ca prevederile Legii nr. 51/1995 nu contravin art. 16 alin. (1) si art. 24 din Constitutie.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, notele depuse de autorul exceptiei, sustinerile orale ale acestuia, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Cu privire la exceptia ridicata Curtea constata ca aceasta a fost invocata in cadrul unui proces avand ca obiect contestatia privind aplicarea unei sanctiuni contraventionale. Problemele privind constitutionalitatea textelor de lege ce reglementeaza statutul juridic al avocatului, pe de o parte, si statutul juridic al consilierului juridic, pe de alta parte, nu au legatura cu solutionarea cauzei de catre instanta judecatoreasca. Asa fiind, nu este indeplinita conditia prevazuta la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit caruia "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei (...)".
    In aceasta situatie exceptia de neconstitutionalitate ridicata urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila, in temeiul alin. (6) al aceluiasi articol.
    Sustinerea autorului exceptiei ca judecarea procesului depinde in aceasta cauza de "dovada calitatii de reprezentant al jurisconsultilor, care au fost pusi in afara Constitutiei" nu are nici un temei, intrucat instanta de judecata nu a contestat calitatea de reprezentant a consilierului juridic.
    In speta exceptia a fost ridicata de consilierul juridic al unei unitati economice in cadrul unui proces civil cu o autoritate publica. Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptia de neconstitutionalitate poate fi invocata de o persoana care are calitatea de parte in proces. Invocarea de catre consilierul juridic a exceptiei de neconstitutionalitate este facuta insa cu depasirea limitelor mandatului sau, in numele si in interesul sau propriu, fara nici o legatura cu obiectul procesului. Rezulta deci ca acesta abuzeaza de calitatea sa de mandatar, ridicand in procesul ce are loc intre alte parti o exceptie in interes propriu, ca si cand ar avea el insusi calitatea de parte, iar nu de reprezentant al unei parti, ceea ce, de asemenea, este inadmisibil.
    Cu privire la raportarea de catre autorul exceptiei a dispozitiilor atacate la prevederile Legii nr. 51/1995, Curtea constata ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi intre ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei. Procedandu-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia ca, desi fiecare dintre dispozitiile legale este constitutionala, numai coexistenta lor ar pune in discutie constitutionalitatea uneia dintre ele. Rezulta deci ca nu ne aflam in prezenta unei chestiuni privind constitutionalitatea, ci a unei simple contrarietati intre norme legale din acelasi domeniu, coordonarea legislatiei in vigoare fiind de competenta autoritatii legiuitoare.
    De altfel, examinand si pe fond exceptia, Curtea constata ca nu sunt intemeiate criticile de neconstitutionalitate, deoarece nici reglementarile legale ce configureaza statutul juridic al jurisconsultului (consilierului juridic), cuprinse in Decretul nr. 143/1955, si nici acelea cuprinse in Legea nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat nu pot fi considerate neconstitutionale, desi se impune necesitatea perfectionarii unor elemente importante ale statutului juridic al jurisconsultului, prin adoptarea unei reglementari moderne in acest domeniu.
    Asa-zisa inegalitate a statutului celor doua categorii profesionale are la baza deosebiri ce decurg din specificul atributiilor si al temeiurilor juridice ale fiecareia dintre aceste categorii, inclusiv in ceea ce priveste faptul ca intr-un caz ne aflam in prezenta unui contract de munca, in timp ce in celalalt caz activitatea se desfasoara in baza unui contract de mandat ce imprumuta elemente ale contractului de antrepriza.
    O concluzie contrara, aceea de a asigura jurisconsultului o pozitie egala cu cea a avocatului, ar presupune, de altfel, modificarea reglementarilor in vigoare, ceea ce excede competentei Curtii, care nu se poate substitui Parlamentului pentru a modifica o dispozitie legala a carei constitutionalitate este contestata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Decretului nr. 143/1955 privind organizarea si functionarea oficiilor juridice, exceptie ridicata de Csaba Kun in Dosarul nr. 1.225/R/1997 al Judecatoriei Oradea.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 mai 1999.

         p. PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. Ioan Muraru

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu