DECIZIE Nr.
809 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 alin. 1 si ale art. 319 1 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 580 din 16 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 şi ale art. 3191
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Sucpi" - S.A. Craiova în Dosarul nr. 19.669/63/2008 al Tribunalului Dolj
- Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 19.669/63/2008, Tribunalul Dolj - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 318 alin. 1 şi ale art. 3191
din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Sucpi" - S.A. Craiova într-un dosar având ca obiect o contestaţie în
anulare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că textul art. 318 ultima teză din Codul de
procedură civilă încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece permite
accesul la calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare numai
recurentului nu şi intimatului. Titularul contestaţiei pentru motivele
prevăzute de art. 318 alin. 1 teza finală poate fi doar recurentul, ceea ce
este contrarăţi. 16 şi 21 din Constituţie. Cu toate că intimatul se află într-o
situaţie identică cu cea a recurentului, nu i se permite accesul la calea de
atac extraordinară a contestaţiei în anulare. In ceea ce priveşte art. 3191
din Codul de procedură civilă, autorul consideră că asigurându-se posibilitatea
suspendării executării hotărârii a cărei anulare se cere, în aceleaşi condiţii
de discriminare şi inegalitate ca şi art. 318 alin. 1 teza finală, se încalcă,
de asemenea, prevederile constituţionale menţionate.
Tribunalul Dolj - Secţia de contencios administrativ
şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale
criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 318 alin. 1 şi ale art. 3191 din Codul
de procedură civilă, prevederi care au următorul conţinut:
- Art. 318 alin. 1: „Hotărârile instanţelor de
recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul
unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l
numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de
modificare sau de casare.";
- Art. 3191: „Instanţa poate suspenda
executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei
cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod
corespunzător."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 privind liberul acces la
justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 318 din Codul de
procedură civilă s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.551 din 17
noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51
din 22 ianuarie 2010, constatând că sunt constituţionale. Cu acel prilej,
Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă
reglementează contestaţia în anulare specială, care este o cale de atac
extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege
numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs. Aşa cum rezultă
în mod univoc din textul de lege criticat, calea procedurală a contestaţiei în
anulare specială poate fi utilizată de părţile care au participat la
soluţionarea recursului şi este limitată la cazurile în care dezlegarea dată
este rezultatul unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta
vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent. In
ceea ce priveşte obiectul contestaţiei în anulare specială, acesta este format
dintr-o singură categorie de hotărâri, respectiv doar hotărârile pronunţate de
instanţele de recurs.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai constatat că
pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a
cetăţenilor nu poate fi reţinută, deoarece reglementarea este aplicabilă în
cazul tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără
nicio distincţie, şi anume părţilor care au participat la soluţionarea
recursului a cărui dezlegare este rezultatul unei greşeli materiale sau al
omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de
casare.
Textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile
art. 21 din Constituţie, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a
instanţei constituţionale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa
diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin
aceasta să fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare
concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară
de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci poate fi
valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz
contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi
securităţii raporturilor juridice.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit
căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege, precum şi art. 129, care prevede că împotriva
hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita
căile de atac, în condiţiile legii, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa
stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de
exercitare a căilor de atac.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3191
din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin
Decizia nr. 636 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, constatând că sunt constituţionale.
Astfel, Curtea a reţinut că dispoziţiile din Codul de procedură civilă care
reglementează calea de atac a contestaţiei în anulare respectă prevederile şi
principiile Legii fundamentale, fiind norme de procedură, care, potrivit art.
126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, sunt în competenţa legiuitorului.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 şi ale art. 3191
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Sucpi" - S.A. Craiova în Dosarul nr. 19.669/63/2008 al Tribunalului Dolj
- Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae