DECIZIE Nr.
808 din 3 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 587 din 5 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Civita Com" - S.A. din
Mediaş în Dosarul nr. 2.705/257/2007 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercială
şi de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde avocatul Bettjnio Diamant
pentru autorul excepţiei, cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsă fiind
cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.226D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstitutionalitate identică,
ridicată de Bogdan Done în Dosarul nr. 41.556/3/2007 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor nr. 1.059D/2008 şi nr. 1.226D/2008, având în vedere faptul că sunt
îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Avocatul autorului excepţiei arată că este de acord cu
conexarea cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a
dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53
alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.226D/2008 la
Dosarul nr. 1.059D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei de
neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia şi constatarea că
dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt
neconstituţionale, în partea care priveşte „problemele de drept
dezlegate", deoarece contravin principiului independenţei judecătorului.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate, cu
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.705/257/2007, Tribunalul
Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 315
alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia de
neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Civita
Com" - S.A. din Mediaş în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect
soluţionarea unei acţiuni în pretenţii.
Prin Incheierea din 6 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 41.556/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 315
alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia de
neconstitutionalitate a fost ridicată de Bogdan Done în dosarul cu numărul de
mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în revendicare imobiliară.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât obligativitatea soluţiilor instanţei de control
judiciar faţă de judecătorii fondului contravine principiului independenţei
judecătorilor.
Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi-a exprimat opinia în
sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât
îndrumările instanţei de recurs sunt date în cadrul activităţii cu caracter
jurisdicţional. Altfel, s-ar ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac şi
la prelungirea excesivă a duratei procesului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate
sunt constituţionale, întrucât, fără obligativitatea îndrumărilor date de
instanţa de control judiciar, nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de
asigurare a soluţionării temeinice şi legale a cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
potrivit cărora, „In caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra
problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor
probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi la
cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra dispoziţiilor de lege criticate, raportate la prevederile
constituţionale ale art. 124 alin. (1), s-a pronunţat prin deciziile nr.
332/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002, şi nr.
360/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 7 martie 2003. Cu acele
prilejuri, Curtea a constatat că principiul independenţei justiţiei, consacrat
de art. 124 alin. (3) din Constituţie, derivă din separaţia puterilor în stat,
din necesitatea existenţei unui echilibru între autorităţile care exercită puterea
în stat. Este imperios necesar ca instanţele judecătoreşti să fie la adăpost de
orice ingerinţă şi, în consecinţă, independenţa judecătorilor reprezintă o
garanţie fundamentală a exercitării drepturilor omului.
Din principiul independenţei justiţiei decurge, pe de-o
parte, obligaţia judecătorilor de a soluţiona litigiile cu care sunt învestiţi
numai în baza legii, iar, pe de altă parte, obligaţia tuturor autorităţilor
publice de a se abţine de la orice imixtiune în activitatea de judecată.
Referitor la controlul judiciar ce se exercită de către
instanţele care soluţionează căile de atac asupra instanţelor care au pronunţat
hotărârile atacate, acesta nu reprezintă o limitare a independenţei justiţiei,
deoarece controlul judiciar este întotdeauna posterior, nefiind posibil să îl
influenţeze pe judecătorul care a pronunţat hotărârea supusă controlului
judiciar.
Dispoziţiile legale criticate nu reprezintă o încălcare
a independenţei judecătorului prin faptul că, rejudecând cauza, acesta preia
rezolvarea în drept stabilită de instanţa de casare, deoarece îndrumările sunt
date în cadrul activităţii jurisdicţionale a instanţelor de grade diferite, pe
cale de hotărâri pronunţate în urma unor dezbateri contradictorii. De asemenea,
independenţa judecătorului de fond nu este ştirbită prin faptul că, rejudecând
cauza, adoptă rezolvarea în drept stabilită de instanţa de casare, deoarece
prin aceasta el nu se supune voinţei unei autorităţi străine de cauza judecată,
ci se conformează hotărârii judecătoreşti date în exercitarea competenţei
legale de control judiciar.
Pe de altă parte, Curtea reţine că în toate
legislaţiile se admite intervenţia instanţelor superioare în cadrul sistemului
căilor de atac, aceasta neîncălcând principiul independenţei justiţiei. In
acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului
referitoare la noţiunea de „instanţă independentă", cuprinsă în art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale (Cauza Pretto şi alţii contra Italiei, 1983).
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi
soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Civita Com" - S.A. din Mediaş în Dosarul nr.
2.705/257/2007 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi de Bogdan Done în Dosarul nr. 41.556/3/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean