Decizia Nr.805 din 21.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cabinet Individual de Avocat Vidican Cosmin în Dosarul nr. 1.696/255/2009 al Judecătoriei Marghita. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.159D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.369D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 şi ale art. 400 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 1.823/255/2009 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.159D/2010 şi nr. 2.369D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, deliberând, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.369D/2010 la Dosarul nr. 2.159D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 mai 2010 pronunţată în Dosarul nr. 1.696/255/2009, Judecătoria Marghita a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cabinet Individual de Avocat Vidican Cosmin.Prin Încheierea din 25 mai 2010 pronunţată în Dosarul nr. 1.823/255/2009, Judecătoria Marghita a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 şi ale art. 400 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cabinet Individual de Avocat Vidican Cosmin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul criticat potrivit căruia, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu ce nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac, contravine prevederilor art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 124 alin. (1) şi (2) şi art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Se ajunge astfel ca judecarea cauzei având ca obiect tocmai verificarea unui astfel de titlu executoriu să se facă de către o instanţă necompetentă material şi teritorial.Judecătoria Marghita apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 399 alin. 3 şi ale art. 400 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:

– Art. 399 alin. 3: „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.“;

– Art. 400 alin. 1: „(1) Contestaţia se introduce la instanţa de executare.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) - Accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (1) şi (2) - Înfăptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (1) şi (2) - Instanţele judecătoreşti. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, statuând în sensul constituţionalităţii acestora. Exemple în acest sens sunt Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003, Decizia nr. 1.313 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008 şi Decizia nr. 331 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţă, că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, dispoziţia procesuală civilă prevede că debitorul are dreptul să invoce, pe calea contestaţiei, toate apărările de fond referitoare la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei constatate prin respectivul titlu executoriu. Totuşi, posibilitatea utilizării apărărilor de fond este condiţionată de inexistenţa unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate. Dacă însă legea pune la dispoziţia debitorului o cale de atac specială, aşa cum este acţiunea în anulare în materia titlurilor executorii care nu provin de la organe de jurisdicţie, acesta nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestaţiei la executare. O asemenea prevedere nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiţie, de vreme ce partea interesată poate folosi apărările respective, potrivit opţiunii sale, în una sau în alta dintre căile de atac pe care le are la dispoziţie. Adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea aceloraşi apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 400 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că prin Decizia nr. 88 din 26 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 martie 2010, a statuat că în cadrul procedurii executării silite se aplică procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă, părţile beneficiind astfel de toate drepturile şi garanţiile procesuale pentru realizarea accesului liber la justiţie. Faptul că soluţionarea contestaţiei la executare se poate face de către o instanţă de grad inferior celei care a judecat fondul nu are ca rezultat încălcarea accesului la justiţie şi excluderea unui control judiciar veritabil, aşa cum susţine în mod greşit autorul excepţiei, deoarece un astfel de control se realizează în cadrul soluţionării căilor de atac împotriva hotărârii instanţei care a judecat fondul cauzei, iar nu în cadrul soluţionării contestaţiei la executare. Cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 şi ale art. 400 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cabinet Individual de Avocat Vidican Cosmin în dosarele nr. 1.696/255/2009 şi nr. 1.823/255/2009 ale Judecătoriei Marghita. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu