Decizia Nr.801 din 18.11.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 102 din 10 februarie 2016

Cu participarea în şedinţa publică din 3 noiembrie 2015 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Vasile Georgel Surugiu în Dosarul nr. 576/42/2014 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 821/D/2015.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 3 noiembrie 2015, în prezenţa autorului excepţiei şi a apărătorului acestuia, a reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 17 noiembrie 2015 şi apoi, în acelaşi scop, pentru data de 18 noiembrie 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 20 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 576/42/2014, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Vasile Georgel Surugiu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui raport de evaluare, prin care inspectori ai Agenţiei Naţionale de Integritate au constatat existenţa unui caz de incompatibilitate.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră, în esenţă, că raportul emis de Agenţia Naţională de Integritate, astfel cum este redactat şi motivat, are caracterul unei veritabile hotărâri judecătoreşti. Susţine că acest caracter reiese din faptul că inspectorul de integritate dispune în ceea ce priveşte aplicarea acestuia şi din faptul că, în cazul în care persoana verificată nu exercită calea de atac a contestaţiei, acesta rămâne definitiv şi prefectul îl pune în executare, în sensul că dispune încetarea mandatului său de viceprimar.5. În continuare, apreciază că se află în faţa unei situaţii speciale, rezultată din neconcordanţa dintre prevederile Constituţiei şi dispoziţiile Legii nr. 176/2010, mai precis neconcordanţa dintre rolul de judecător şi acela de inspector de integritate care se consideră şi el judecător.6. În final, consideră că „activitatea unui inspector de integritate de a hotărî şi a dispune cu privire la cele rezultate în urma unei verificări este neconstituţională şi rezultă din caracterul ambiguu al legislaţiei speciale adoptate pentru desfăşurarea activităţii Agenţiei Naţionale de Integritate, legislaţie necorelată cu prevederile constituţionale".7. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, referitor la criticile de neconstituţionalitate vizând, în principal, presupusul caracter jurisdicţional al activităţii desfăşurate de Agenţia Naţională de Integritate, instanţa arată că Agenţia desfăşoară o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfăşura o activitate de judecată.8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor şi concluziile scrise depuse de Agenţia Naţională de Integritate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, având următorul cuprins: „Inspectorii de integritate desfăşoară următoarele activităţi: [...]h)aplică sancţiunile şi iau măsurile prevăzute de lege în competenţa acestora."12. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 125 referitor la statutul judecătorilor şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 176/2010 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate a posteriori, prin perspectiva presupusului caracter jurisdicţional al activităţii desfăşurate de Agenţia Naţională de Integritate. Prin numeroase decizii, Curtea a statuat conformitatea acestor norme cu prevederile Legii fundamentale. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 204 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 iunie 2013, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, Decizia nr. 604 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 28 ianuarie 2015, şi Decizia nr. 299 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015. Astfel, Curtea a statuat că Agenţia desfăşoară o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfăşura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010 (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, şi Decizia nr. 1.042 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013).14. De asemenea, Curtea a reţinut că funcţia jurisdicţională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicţie de a soluţiona printr-o hotărâre învestită cu autoritatea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective şi de a dispune, în condiţiile legii, măsuri restrictive. Această funcţie se circumscrie activităţii jurisdicţionale propriu-zise, care se exercită numai la cerere, în cadrul unei proceduri formale, caracterizate prin publicitate, contradictorialitate şi oralitate. 15. Ca atare, faţă de aceste elemente, Curtea a constatat că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, care se realizează şi din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase. Totodată, Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică. Finalitatea întocmirii acestor rapoarte o reprezintă posibilitatea sesizării instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi publice şi instituţii competente, în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. 16. Curtea reţine că, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 176/2010, inspectorul de integritate poate aplica sancţiunea amenzii, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din lege, potrivit cărora nedepunerea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese în termenele prevăzute de prezenta lege, precum şi nedeclararea, în declaraţia întocmită potrivit anexei nr. 1, a cuantumului veniturilor realizate sau declararea acestora cu trimitere la alte înscrisuri constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei. Agenţia poate declanşa din oficiu procedura de evaluare. În această ipoteză, sancţiunea amenzii se aplică prin procesul-verbal de contravenţie, care poate fi contestat în instanţă, întrucât, potrivit art. 30 din Legea nr. 176/2010, constatarea şi sancţionarea contravenţiilor se fac conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.17. De asemenea, inspectorul de integritate poate dispune aplicarea de amenzi în situaţia în care autorităţile responsabile să ducă la îndeplinire sancţiunile ce decurg ca urmare a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârilor judecătoreşti, prin care se menţine legalitatea raportului de evaluare, nu îşi îndeplinesc această obligaţie. 18. Curtea observă că, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ. Ca atare, rapoartele de evaluare, întocmite de inspectorul de integritate, sunt acte administrative şi, prin urmare, efectele sale se suspendă, de drept, la momentul sesizării, de către persoana evaluată, a instanţei de judecată competente. Astfel, opţiunea contestării raportului de evaluare aparţine, în exclusivitate, persoanei evaluate şi numai în situaţia în care raportul de evaluare nu este contestat acesta rămâne definitiv şi produce efectele juridice prevăzute de art. 25 din Legea nr. 176/2010.19. Sintetizând cele de mai sus, având în vedere şi jurisprudenţa în materie, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 566 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 29 octombrie 2015, Decizia nr. 449 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 18 august 2015, şi Decizia nr. 153 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 14 mai 2015, Curtea constată că aplicarea sancţiunilor de către inspectorul de integritate nu are natură jurisdicţională, ci reprezintă, în fapt, exercitarea prerogativelor de putere publică de către funcţionarii publici, concretizate prin acte ce sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti.20. Prin urmare, sancţiunile specifice Legii nr. 176/2010 sunt aplicate de inspectorii de integritate şi fac parte din ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite prin Legea nr. 144/2007, reprezentând prerogative de putere publică, aşa cum acestea sunt definite de dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare. Ca atare, această aplicare, concretizată prin acte administrative specifice, ce pot fi contestate la instanţele judecătoreşti competente, reprezintă materializarea prerogativelor de putere publică care privesc, pe de o parte, punerea în executare a legilor şi celorlalte acte normative şi, pe de altă parte, asigurarea premisei respectării art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii.21. Cu privire la măsurile prevăzute de lege în competenţa inspectorului de integritate, Curtea reţine că, aşa cum rezultă din teza a doua a dispoziţiei de lege supuse controlului de constituţionalitate, inspectorii de integritate iau, în mod exclusiv, măsurile prevăzute de lege în competenţa acestora. Astfel, potrivit art. 22 din Legea nr. 176/2010: Agenţia sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanşarea proceduriidisciplinare, precum şi, dacă este cazul, instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese, dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ [alin. (2)]; Agenţia sesizează în termen de 6 luni instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilităţile, dacă raportul de evaluare a incompatibilităţii nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ; Agenţia sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare [alin. (3)]; dacă în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate constată inexistenţa unei stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese, întocmeşte un raport în acest sens, pe care îl transmite persoanei care a făcut obiectul evaluării, în condiţiile art. 17 alin. (5) teza a doua [alin. (4)]. 22. Prin urmare, Curtea constată că toate măsurile, inclusiv cele sancţionatoare, ce pot fi dispuse de inspectorii de integritate pot fi contestate la instanţele judecătoreşti competente şi reprezintă, în fapt, acte prin care se urmăreşte protejarea valorilor sociale şi a principiilor legalităţii, obiectivităţii şi imparţialităţii în exercitarea funcţiilor publice. 23. Aşa cum reiese din jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, Agenţia Naţională de Integritate desfăşoară o activitate administrativă, realizată în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, evaluând fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor judecătoreşti competente, astfel încât atribuţia de a aplica sancţiuni, conferită de legiuitor inspectorului de integritate, prin lit. h) a art. 10 din Legea nr. 176/2010, este practic o continuare a acestei idei.24. Ca atare, simpla constatare a unor stări de incompatibilitate sau conflict de interese, fără posibilitatea de a aplica sancţiunile corespunzătoare, ar lipsi de efect activitatea desfăşurată de inspectorii de integritate, astfel încât prerogativa stabilită de legiuitor în competenţa acestora, prin dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate, este în acord cu principiile consacrate de Constituţie. Totodată, nicio competenţă ce revine, potrivit Legii nr. 176/2010, inspectorului de integritate nu este exclusă controlului instanţei de contencios administrativ.25. Prin urmare, Curtea constată că nu există nicio încălcare a prevederilor constituţionale invocate, criticile urmând a fi respinse ca neîntemeiate. 26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Georgel Surugiu în Dosarul nr. 576/42/2014 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 noiembrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Bianca Drăghici