Decizia Nr.800 din 06.12.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Ioan Lucaciu în Dosarul nr. 907/111/2015 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.275D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că este nefondată critica referitoare la inexistenţa unei a doua căi de atac, întrucât stabilirea regulilor de procedură este apanajul legiuitorului. Cea de-a doua critică priveşte o necorelare legislativă în raport cu art. 214 din Legea nr. 62/2011, aspect ce nu poate constitui obiect al controlului de constituţionalitate, astfel că, în această privinţă, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 20 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 907/111/2015, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Ioan Lucaciu cu prilejul soluţionării apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 550/LM din 27 iulie 2016, pronunţate de Tribunalul Bihor - Secţia I civilă în Dosarul nr. 907/111/2015, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de muncă.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate instituie un regim derogatoriu de la dispoziţiile art. 468 alin. (5) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Termenul de apel suspendă executarea hotărârii de primă instanţă, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege. În aceleaşi condiţii, executarea se suspendă dacă apelul a fost exercitat în termen." Astfel, se creează o inegalitate procesuală evidentă în dauna protecţiei angajatului.6. De asemenea arată că există o neconcordanţă de reglementare faţă de prevederile art. 214 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora, în conflictele de muncă, „hotărârile instanţei de fond sunt definitive." Diferenţierea de tratament juridic, referitoare la aceeaşi instituţie procedurală a căii de atac, creează disfuncţionalităţi şi controverse în practica instanţelor de judecată, afectând drepturile subiectelor de drept, prin condiţionarea rezolvării situaţiei de interpretarea proprie a textului de lege de către magistrat.7. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate nu disting între angajat şi angajator, hotărârile din prima instanţă fiind definitive şi executorii de drept, indiferent în favoarea cărei părţi a fost tranşat litigiul.8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei pune în discuţie aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, care nu revin competenţei instanţei de contencios constituţional.10. Avocatul Poporului consideră că aspectele invocate nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci sunt puse în discuţie aspecte ce rezultă din compararea prevederilor mai multor legi cu conţinut contrar. Or, coordonarea legislaţiei în vigoare este de competenţa autorităţii legiuitoare. În acest sens invocă art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, precum şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 81 din 25 mai 1999. De asemenea arată că regulile de procedură prevăzute de art. 274 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziţii potrivit cărora: „Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept."14. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile actelor normative criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, respectiv la dreptul la un proces echitabil.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse analizei de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 292 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2018, paragraful 17, Curtea a reţinut că „Reglementarea caracterului executoriu al hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primă instanţă în litigiile de muncă are ca premisă necesitatea unei intervenţii jurisdicţionale rapide care să clarifice şi să protejeze drepturile fundamentale al căror exerciţiu este prilejuit de raportul de muncă. Sunt avute în vedere atât dreptul la muncă al salariatului, ce presupune între altele şi dreptul de a fi remunerat pentru munca prestată, văzut ca principal mijloc de asigurare a surselor necesare traiului, cât şi dreptul de a desfăşura o activitate economică, exercitat de angajator. O astfel de măsură are un caracter provizoriu, păstrarea ei fiind condiţionată de soluţia hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză, rămase definitive."16. Din conţinutul acestor considerente se desprinde, în mod clar, faptul că norma de lege criticată urmăreşte deopotrivă protejarea drepturilor şi intereselor părţilor raportului de muncă, fără a crea privilegii ori discriminări pentru una dintre acestea, astfel că nu poate fi reţinută critica referitoare la instituirea unui regim juridic mai defavorabil pentru salariaţi nici în raport cu angajatorul, nici în raport cu alte categorii de justiţiabili.17. În ceea ce priveşte critica referitoare la caracterul neclar şi imprevizibil al dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, determinat de o pretinsă necorelare legislativă cu dispoziţiile art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, Curtea constată că autorul excepţiei se referă la o redactare a acestui din urmă articol de lege anterioară republicării Legii nr. 62/2011 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, redactare potrivit căreia „Hotărârile instanţei de fond sunt definitive". La momentul iniţierii acţiunii în cadrul căreia a fost formulată excepţia de neconstituţionalitate, respectiv 16 martie 2015, aceste dispoziţii de lege nu mai erau însă în vigoare, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevăzând la acea dată că „Hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului." Aceste dispoziţii de lege stabilesc calea de atac ce poate fi formulată împotriva hotărârilor instanţei de fond pronunţate în cadrul conflictelor individuale de muncă, neavând un conţinut contradictoriu în raport cu dispoziţiile art. 274 din Codul muncii, care prevăd caracterul definitiv şi executoriu al aceloraşi hotărâri.18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Lucaciu în Dosarul nr. 907/111/2015 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 6 decembrie 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Patricia Marilena-Ionea