Decizia Nr.80 din 21.02.2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Legea nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, excepţie ridicată de Emil Moise în Dosarul nr. 1.487/114/2010 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă - Complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.480D/2012.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24 ianuarie 2013 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a amânat pronunţarea la data de 21 februarie 2013, pentru ca autorul să depună note scrise în vederea susţinerii excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.487/114/2010, Tribunalul Buzău - Secţia I civilă - Complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Legea nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009.Excepţia a fost ridicată de Emil Moise cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect drepturi salariale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că suspendarea dispoziţiilor legale prin care se prevedea majorarea salariilor de bază ale personalului didactic din învăţământ aduce atingere dreptului de proprietate al acestor persoane, întrucât acestea aveau o speranţă legitimă de a obţine venituri mai mari. De asemenea, consideră că sunt încălcate dispoziţiile constituţionale referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, cele privind condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi cele referitoare la rolul Parlamentului, deoarece, prin adoptarea Legii nr. 300/2009, Guvernul a refuzat să aplice o lege adoptată de Parlament. Totodată, arată că prevederile articolului unic al Legii nr. 300/2009 aprobă şi preiau prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, care a fost adoptată cu încălcarea competenţelor stabilite de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, deoarece emitentul nu a indicat situaţia extraordinară care a stat la baza emiterii ordonanţei, nu a motivat corespunzător urgenţa şi a afectat drepturi fundamentale. În acelaşi timp arată că, deşi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011 a făcut practic inaplicabile dispoziţiile de lege criticate, această decizie este ilegală şi doreşte ca instanţa de contencios constituţional să declare în mod expres ca fiind neconstituţionale aceste dispoziţii de lege.Tribunalul Buzău - Secţia I civilă - Complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă pentru aceleaşi raţiuni reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.422/2011.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că autorul excepţiei critică aprobarea prin Legea nr. 300/2009 a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009. Or, aceste dispoziţii de lege modificau prevederi ale Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ, iar această ultimă ordonanţă a fost abrogată prin dispoziţiile art. 48 alin. (1) pct. 16 din cap. VI al părţii a III-a din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului unic din Legea nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 8 octombrie 2009.Potrivit acestor dispoziţii de lege, „Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41 din 28 aprilie 2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009“.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat contravine următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul român, art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 61 alin. (1) cu privire la rolul Parlamentului şi art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă. De asemenea, invocă încălcarea art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la proprietate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei critică dispoziţiile Legii nr. 300/2009 care aprobă prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009, vizând în mod special prevederile art. 2 din această ordonanţă, potrivit cărora „Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:1. La articolul 1¹ alineatul (1), litera a¹) va avea următorul cuprins:a¹) pentru perioada 1 mai-31 decembrie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a şi 3a; 2. La articolul 1¹ alineatul (1), literele b) şi c) se abrogă.3. Anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b se abrogă.“Aceste dispoziţii de lege au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.422 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 13 decembrie 2011, Curtea Constituţională a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 şi 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienţii şi salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, şi nu cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009.Referindu-se la efectele acestei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi legitimitatea acesteia, instanţa de contencios constituţional a arătat că, „departe de a constitui o ingerinţă în sfera de competenţă a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în materia salarizării personalului din învăţământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009)“, iar „dispoziţiile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2009, ale art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, ale Legii nr. 259/2009 şi ale Legii nr. 300/2009 nu mai au niciun efect asupra raportului juridic deja stabilit“.Prin urmare, Curtea a reţinut că „excepţia de neconstituţionalitate ridicată vizează, din acest moment, chestiuni de aplicare şi interpretare a legii, astfel încât aceasta, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă“.Cele reţinute în Decizia nr. 1.422 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 13 decembrie 2011, sunt aplicabile şi în prezenta speţă, impunându-se aceeaşi soluţie de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, având în vedere că în speţă nu au intervenit elemente noi care să determine o nouă abordare a controlului de constituţionalitate asupra prevederilor de lege criticate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Legea nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, excepţie ridicată de Emil Moise în Dosarul nr. 1.487/114/2010 al Tribunalului Buzău - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2013.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea