DECIZIE Nr. 8
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 92 din 6 februarie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Spitalul Clinic de Urgenţă
„Sf. Treime" din Iaşi în Dosarul nr. 1.322/99/2007
al Tribunalului Iaşi - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii faptul că partea
Adrian Ciornei a transmis la dosarul cauzei o notă scrisă prin care solicită
judecarea de urgenţă a cauzei, precum şi respingerea, ca neîntemeiată, a
excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune
concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 iunie 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 1.322/99/2007, Tribunalul Iaşi - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf.
Treime" din Iaşi într-o acţiune de contencios administrativ având ca
obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale, întrucât legiuitorul s-a limitat la a arăta expres
criteriile de acordare a suspendării actului administrativ atacat doar în cazul
prevăzut la art. 14, nu şi în cel reglementat la art. 15, iar dispoziţiile art.
15 alin. (2) fac trimitere la art. 14 alin. (2) şi (4), excluzând astfel
aplicabilitatea criteriilor prevăzute de art. 14 alin. (1). In această
situaţie, posibilitatea suspendării actului atacat, conform art. 15 din Legea
nr. 554/2004, este arbitrară, judecătorul fiind lipsit de criteriile legale
obiective care să asigure dreptul părţilor la o judecată echitabilă, într-un
cadru legislativ coerent şi precis. Mai mult, măsura suspendării actului
conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, deşi este discreţionară, arbitrară,
imprecisă şi subiectivă, este executorie de drept, iar introducerea recursului
nu suspendă executarea, punând astfel părţile în situaţia de a nu beneficia de
un proces echitabil şi de egalitate în faţa legii.
Tribunalul Iaşi -
Secţia contencios administrativ apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 este neîntemeiată, întrucât critica
nu priveşte un aspect de constituţionalitate, ci o presupusă omisiune de
reglementare de către legislativ. De altfel, arată că textul de lege criticat a
mai fost supus controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională respingând
excepţia de neconstituţionalitate (Decizia nr. 673/2006).
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
sunt constituţionale, invocând în sprijinul opiniei sale deciziile Curţii
Constituţionale nr. 692/2005, 464/2006, 673/2006, 939/2006 şi 371/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ulterior
sesizării Curţii Constituţionale, Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30
iulie 2007, iar potrivit art. I pct. 21 şi 22 din
această lege, art. 15 a căpătat următoarea redactare:
„Art. 15. - Solicitarea suspendării prin acţiunea principală
(1)Suspendarea executării actului administrativ
unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.
14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în
parte, a actului atacat. In acest caz, instanţa poate dispune suspendarea
actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a
cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau
printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.
(2)Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.
(3)Hotărârea dată cererii de suspendare este
executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4),
nu suspendă executarea.
(4) In ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura
suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la
soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a
solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin.
(1)."
Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) la care se referă
alin. (2) al art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au
următorul conţinut:
„Art. 14. - Suspendarea executării actului: [...]
(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de
urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.
(3)Când în cauză este un interes public major, de
natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea
de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de
Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2)
aplicându-se în mod corespunzător.
(4)Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este
executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la
comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
(5) In ipoteza în care se emite un nou act
administrativ cu aceIaşi conţinut ca şi cel
suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept. In acest caz nu
este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Nu pot fi formulate mai muie cereri de
suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
(7) Suspendarea executării actului administrativ are
ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei
suspendării."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 15 din
Legea nr. 554/2004 contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, privind
accesul liber la justiţie, şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând dispoziţiile legale criticate, Curtea
Constituţională constată că, deşi art. 15 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 a fost supus unor modificări legislative ulterior
invocării excepţiei de neconstituţionalitate, soluţia legislativă de principiu,
referitoare la suspendarea executării actului administrativ unilateral pe cale
separată sau prin acţiunea principală, s-a menţinut şi în actuala redactare a
textului legal criticat.
Astfel, se constată că, prin Decizia nr. 673 din 10
octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Curtea
s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 15 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pentru argumentele acolo expuse şi care îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea, respingând excepţia, a reţinut, de
principiu, că dispoziţiile de lege criticate nu contravin accesului liber la
justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
excepţie ridicată de Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Treime" din Iaşi în Dosarul nr. 1.322/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi