DECIZIE   Nr. 799 din 9 noiembrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 990 din 12 decembrie 2006

Ioan Vida                                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu                        - judecător

Acsinte Gaspar                               - judecător

Kozsokar Gabor                              - judecător

Petre Ninosu                                   - judecător

Ion Predescu                                   - judecător

Tudorel Toader                               - judecător

Ion Tiucă                                         - procuror

Valentina Bărbăţeanu                      - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în Romania, excepţie ridicată de Al Fares Mahmoud în Dosarul nr. 3.754/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.398D/2006, avand ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Husan Suleiman Ali Ibrahim în Dosarul nr. 45.772/3/2005 (8.884/RF/2005) al Tribunalului Bucureşti -Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limba arabă, desemnat în vederea asigurării traducerii pe parcursul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate.

Magistratul-asistent referă asupra cererilor autorilor excepţiei prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucat se află în imposibilitate de prezentare din motive medicale.

Avand cuvantul asupra cererilor de amanare, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestora.

Curtea, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererile de acordare a unui nou termen de judecată.

In continuare, Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.722D/2006, nr. 1.956D/2006, nr. 1.966D/2006 şi nr. 1.967D/2006, avand ca obiect aceeaşi excepţie ca în dosarele precedente, ridicată de Lu Yanbo, Qian Guofu şi Zhao Jufeng în dosarele nr. 3.755/302/2006, nr. 6.310/302/2006 şi, respectiv, nr. 6.727/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi de Kupainia Mohamad în Dosarul nr. 7.373/302/2005 (RF) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspund autorii excepţiei Lu Yanbo, Qian Guofu şi Zhao Jufeng, personal şi asistaţi de traducătorul autorizat de limbă chineză, domnul Ioan Budura. Se constată lipsa autorului Kupainia Mohamad şi a părţii Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Autorii prezenţi ai excepţiei de neconstituţionalitate şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii

Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.398D/2006, nr. 1.722D/2006, nr. 1.956D/2006, nr. 1.966D/2006 şi nr. 1.967D/2006 la Dosarul nr. 1.375D/2006, care a fost primul înregistrat.

Magistratul-asistent învederează Curţii că în toate aceste dosare partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvantul părţilor.

Autorii prezenţi solicită admiterea acesteia pentru motivele expuse în notele scrise aflate la dosarele cauzei. De asemenea, expun şi situaţia de fapt care îi determină să nu dorească să se întoarcă în ţara de origine.

Reprezentantul Ministerului Public arată că Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania. Precizează însă că soluţia legislativă conţinută în textul ce constituie obiectul excepţiei a fost preluată de noua reglementare, la art. 26 alin. (1) şi (2). Consideră că jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 îşi menţine valabilitatea şi în ceea ce priveşte dispoziţiile menţionate din Legea nr. 122/2006, motiv pentru care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstitu­ţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si (2) din Legea hr. 122/2006.

CURTEA,

avand în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 19 mai 2006, 5 iunie 2006, 17 iulie 2006 şi 10 iulie 2006, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarele nr. 3.754/302/2006, nr. 3.755/302/2006, nr.6.310/302/2006 şi nr. 6.727/302/2006, şi prin încheierile din 13 aprilie 2006 şi 18 mai 2006, pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal în dosarele nr. 45.772/3/2005 (8.884/RF/2005) şi nr. 7.373/302/2005 (RF), Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) şi art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în Romania, republicată. Excepţiile au fost ridicate de Al Fares Mahmoud, Lu Yanbo, Qian Guofu, Zhao Jufeng, Husan Suleiman Ali Ibrahim şi Kupainia Mohamad în cauze în materia acordării statutului de refugiat.

In motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate avand un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale din cauza lipsei lor de precizie şi claritate. Se arată că formularea acestora creează posibilitatea unor interpretări şi aplicări arbitrare a condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecuţie pentru unul din motivele cuprinse în Convenţia de la Geneva: rasa, religia, naţionalitatea, opiniile politice, apartenenţa la un anumit grup social.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate sunt neîntemeiate. In motivarea acestui punct de vedere, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale în raport cu care îşi argumentează autorii excepţiilor criticile de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinand încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor prezenţi ai excepţiilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) şi art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în Romania, republicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. In realitate, din cuprinsul încheierilor de sesizare rezultă că instanţele au avut în vedere acele dispoziţii din ordonanţă care în urma renumerotării şi republicării au devenit art. 5 pct. 2, avand următorul cuprins:

Art. 5 pct. 2: „Protecţia umanitară condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale constand în:

(...)

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."

In opinia autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.

Examinand excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu soluţionarea acestora, Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 preiau esenţa conţinutului normativ al art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, instituind o formă de protecţie a străinilor şi apatrizilor, denumită protecţie subsidiară.

Prin urmare, Curtea reţine că obiectul excepţiilor din prezentele dosare îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania. Redactarea acestui articol este următoarea:

Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 - „Protecţia subsidiară:

(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege:[...]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".

Curtea a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006. Prin Decizia nr.717 din 24 octombrie 2006, nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.

Cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania, excepţie ridicată de Al Fares Mahmoud, Lu Yanbo, Qian Guofu şi Zhao Jufeng în dosarele 3.754/302/2005, nr. 3.755/302/2005, nr. 6.310/302/2006 şi nr. 6.727/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi de Husan Suleiman Ali Ibrahim şi Kupainia Mohamad în dosarele nr. 45.772/3/2005 (8.884/RF/2005) şi nr. 7.373/302/2005 (RF) ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu