Decizia Nr.797 din 27.09.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi, în special, a dispoziţiilor art. 1 lit. c)-h), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi art. 7 din aceeaşi lege, precum şi a celor ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Lucia Cană în Dosarul nr. 55.191/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 770D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 2.067 din 2 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 55.191/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi, în special, a dispoziţiilor art. 1 lit. c)-h), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi art. 7 din aceeaşi lege, precum şi a celor ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.Excepţia a fost ridicată de Lucia Cană cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că Legea nr. 119/2010 a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 146 din Constituţie, respectiv înainte de expirarea termenului de două zile prevăzut de art. 15 din Legea nr. 47/1992, termen necesar exercitării dreptului de a formula obiecţii de neconstituţionalitate. De asemenea, dispoziţiile acestei legi au efecte retroactive, aplicându-se situaţiilor născute anterior, respectiv pensiilor stabilite în baza reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010. Aceste pensii constituie drepturi câştigate şi nu pot fi recalculate în baza unei legi noi şi nici modificate fără a se încălca principiul neretroactivităţii legii civile. Totodată, prevederile de lege criticate înfrâng principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât nu stabilesc şi în cazul recalculării pensiilor de serviciu beneficiul păstrării în plată a cuantumului pensiei cel mai favorabil, aşa cum prevede art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale pentru pensiile din sistemul public de pensii. De asemenea, prevăd modalităţi diferite, discriminatorii, de recalculare a pensiilor diverselor categorii de titulari ai pensiei de serviciu. În ceea ce priveşte art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, arată că acesta este contrar principiului separaţiei puterilor în stat şi prevederilor constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei, întrucât permite Guvernului să intervină asupra drepturilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărâri irevocabile în care s-au dispus suspendarea şi anularea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. În sfârşit, arată că dreptul la pensie constituie un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar schimbarea naturii juridice şi recalcularea cuantumului în minus a pensiei constituie o încălcare a unui drept câştigat, realizat, concret şi efectiv, în substanţa sa.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi, în special, dispoziţiile art. 1 lit. c)-h), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi art. 7 din această lege, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.De asemenea, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 146 referitor la atribuţiile Curţii Constituţionale, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei. De asemenea, invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 14 din Convenţia amintită şi art. 1 şi 2 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie, art. 17 şi art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie invocate şi în prezenta cauză.Astfel, prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, a reţinut că, deşi Preşedintele României a promulgat legea criticată pentru neconstituţionalitate în interiorul termenului de două zile prevăzut de Legea nr. 47/1992 pentru exercitarea dreptului de a formula obiecţia de neconstituţionalitate, titularii dreptului de sesizare aveau dreptul şi posibilitatea să sesizeze Curtea Constituţională în acest termen cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării, iar „încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional“.Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă aduse prevederilor Legii nr. 119/2010, Curtea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a statuat că textele de lege criticate, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 119/2010 nu se răsfrâng asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.Curtea a reţinut totodată că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun“, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.De asemenea, cu privire la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, Curtea, prin Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, a reţinut că Legea nr. 119/2010 nu face nicio deosebire între diferitele categorii de pensii de serviciu, componenta necontributivă fiind deopotrivă eliminată pentru toate acestea. Ceea ce diferă sunt condiţiile de recalculare a pensiilor în sistemul public de pensii, respectiv stagiile de cotizare în funcţie de care se calculează punctajul mediu anual şi cuantumul veniturilor care se iau în calcul la stabilirea pensiilor, dar care nu pot fi dovedite. Cu toate acestea, Curtea a arătat că în sistemul public de pensii există mai multe categorii socioprofesionale care se bucură de un regim juridic mai favorabil în ceea ce priveşte calculul pensiilor, fără ca aceasta să aibă semnificaţia unei discriminări.Referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 119/2010 nu permit ca în urma recalculării titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, Curtea, prin Decizia nr. 1.268 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, a reţinut că un asemenea drept a fost prevăzut în Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat.În ceea ce priveşte criticile aduse dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, Curtea, prin Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, a reţinut că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu fac trimitere şi nici nu urmăresc anularea ori lipsirea de efect a hotărârilor judecătoreşti privind suspendarea ori anularea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010. Acestea îşi păstrează valabilitatea cât priveşte aplicarea Legii nr. 119/2010, aşa cum a fost reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 instituie însă o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei, ce trebuie văzută ca o etapă distinctă, ulterioară recalculării. Prin urmare, Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt acte normative distincte, procedurile instituite fiind, de asemenea, separate şi succesive.În sensul celor reţinute de Curtea Constituţională este, de altfel, şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 15 mai 2012, pronunţată în Cauza Abăluţă şi alţii contra României. Având în vedere toate cele arătate, precum şi faptul că în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, Curtea Constituţională constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi¹CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legii:DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi, în special, a dispoziţiilor art. 1 lit. c)-h), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi art. 7 din aceeaşi lege, precum şi a celor ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Lucia Cană în Dosarul nr. 55.191/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea_____¹ A se vedea opinia separată de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.