DECIZIE Nr.
797 din 19 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 540 din 4 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioana Bardan, Cezar Manea
şi Codru Nicuşor Manea în Dosarul nr. 30.398/299/2006 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal se prezintă Codru Nicuşor Manea, prin
procurator, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Consilierul juridic susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 30.398/299/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a
civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională
pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45
alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Ioana Bardan, Cezar Manea şi Codru Nicuşor Manea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că art. 45 alin. (2) din lege îşi întinde
efectele şi asupra unor acte juridice încheiate anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 10/2001. Art. 15 alin. (2) din Constituţie prevede că legea dispune numai
pentru viitor. Faţă de acest enunţ constituţional, îi era oprit legiuitorului
să legifereze asupra efectelor unor raporturi juridice consumate, stabilite
înainte ca Legea nr. 10/2001 să fi fost adoptată. Prin dispoziţiile art. 45
alin. (2), legiuitorul a determinat instanţele de judecată ca, în analiza
cauzelor de nulitate a unor acte juridice, să analizeze legalitatea acestor
acte nu doar în raport de dispoziţiile legale sub incidenţa cărora au fost
încheiate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie consideră
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate
fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798
din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, texte de
lege care au următorul conţinut: „Actele juridice de înstrăinare, inclusiv
cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile
preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sunt lovite de
nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu
bună-credinţă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 15 alin. (2).
Examinând susţinerile autorilor excepţiei, Curtea
constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate are în vedere prima
teză a textului dedus controlului, care consacră nulitatea actelor juridice de
înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil, considerate astfel
anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică
şi regimul juridic al acesteia.
Cu privire la acest text de lege Curtea s-a mai
pronunţat prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, respingând excepţia
ca fiind neîntemeiată.
In motivarea soluţiei adoptate au fost aduse o serie de
argumente care îşi păstrează actualitatea şi pertinenţa, Curtea apreciind că nu
există raţiuni suficiente care să impună reconsiderarea soluţiei adoptate.
Astfel, cu acel prilej, s-a reţinut că esenţială pentru
calificarea reglementării în cauză ca fiind retroactivă nu este susţinerea că
aceasta înţelege să îşi extindă efectele pentru trecut, prin raportare la
situaţii juridice finalizate înainte de intrarea sa în vigoare, cât, mai ales,
că aduce un element novator, care nu se regăsea în reglementarea anterioară.
In atare condiţii, dispoziţiile art. 46 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001, departe de a impune o altă soluţie decât cea consacrată
anterior intrării sale în vigoare, nu au făcut decât să şi-o însuşească şi să o
valideze din punct de vedere legal.
Neaducând nicio modificare condiţiilor de validitate
existente la data încheierii actului juridic, fiind deci lipsită de caracter
novator, reglementarea în cauză nu are caracter retroactiv.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Ioana Bardan, Cezar Manea şi Codru Nicuşor Manea în
Dosarul nr. 30.398/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă
şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu